1.Puscariile psihiatrice
2. Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS
3. Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor internate în secþii ºi spitale de psihiatrie4. Note despre fascismul psihiatric
5.Crimele in psihiatrie ale comunismului
6. Adevarata imagine a comunismului
7.Rafuiala cu Goma
Rafuiala cu Goma
articol este aparut pe siteul PNTCD : http://www.pntcd.ro-usa.com/modules.php?name=News&file=article&sid=821
Anul 1977 a fost decisiv in biografia lui Paul Goma. Atunci rafuiala sa cu regimul comunist a atins apogeul. Era momentul cand intr-adevar nu mai avea ce cauta aici, ceea ce s-a si intamplat in toamna acelui an. Intransigenta lui s-a concretizat in miscarea initiata pentru apararea drepturilor omului, care, in acele momente, venea inspirat in prelungirea Chartei 77". Deschid acum volumul sau din 1990 Culorile curcubeului 77 si-mi cad ochii pe aceste randuri: "Ce esti tu, Paul Goma? Esti disident? Opozant? Comunist, fascist? Anarhosindicalist, liberschimbist? Esti de dreapta, de stanga?
De centru-trei- sferturi- spre nord-est-fata de sud-sud? Ce esti?" Stilul lui inconfundabil ne frapeaza si acum dupa atatia ani."Dupa trei decenii Paul Goma este inca un om puternic in pofida a tot ce s-a spus despre el. A facut fata unei intregi strategii pusa la punct de la plutonier la general pentru a i se demonstra ca este singur si nimeni nu mai da pe el o ceapa degerata. si mai ales, dupa atatia ani, cu ce limpezime a cugetului trebuie sa fie inzestrat ca sa infrunte fireasca deceptie ca, totusi, nu prea apare in bilanturile care se fac despre cele mai importante carti aparute dupa 1989?"
Intransigenta totala
Voi incepe acest eseu brusc, fara o introducere informativa despre Paul Goma si despre relevanta sa scriiturala privind comunismul, nu voi aluneca subtil in miezul subiectului si nu voi spune nimic despre contextul socio-politic care i-a condamnat existenta la o continua revolta.
Paul Goma scrie visceral si furibund si, in acest sens, obiectivitatea documentara a analizei aberatiilor comuniste din cartile sale nu este o constanta. Nici nu se vrea om de stiinta. Seva resentimentara ii alimenteaza frazele care nu se vor adevaruri si nici violenta acuzatiilor nu se vrea validata ca apartinand unui demers justitiar clasic. Fireste, Paul Goma condamna si ras-condamna iar textele sale saturate de atata verva a acuzelor iau forma unor manifeste cu adrese fixe.
Insa ceea ce cade sub incidenta unor discutii prelungite in cazul operei sale este relatia dintre estetic, biografic si pur documentar. N-am spus nimic nou, sunt sigur ca Paul Goma a fost trecut prin filtrul analizei literare. Mi se pare insa ca repet afirmatiile altora sau ca pun intrebari desuete al caror raspuns a fost deja dat, dar vreau sa-l citesc pe Goma fara sa-mi insusesc in prealabil un aparat hermeneutic testat si patentat. Astfel ca, ceea ce voi spune in continuare va fi, poate, eronat si redundant poate, insa e rezultatul autentic al unei lecturi virginale.
Gherla, Soldatul Cainelui si Culoarea Curcubeului 77, iata trilogia despre care sau in marginea careia voi gandi deja-ganditul si voi spune deja-spusul. S-ar putea sa nici nu mai scriu un eseu despre Goma ci doar un eseu despre un eseu despre Goma sau despre cum n-am reusit sa scriu un eseu despre Goma.Cu aceasta ocazie as vrea sa fac un mic, foarte mic, minuscul excurs pe marginea cartuliei scrise de Constantin Noica, si anume Rugati-va pentru fratele Alexandru. Modul in care Constantin Noica percepe si prelucreaza brutalitatea tortionarului constituie un demers filosofic prin care datele contingente ale opresiunii sunt stoarse de zeama aleatorie si puse intr-o ecuatie ontologica. Cu alte cuvinte mai putin ridicole, gardianul analfabet violent redus la stadiul de animal trebuie compatimit, caci la randul lui este o fantosa pasagera intr-un sistem care il poate transforma in victima in orice moment.
Constantin Noica rezolva prin ratiune o situatie pe care Goma o considera neintegrabila intr-o gandire articulata. Diferenta este urmatoarea: in timp ce Noica adopta o atitudine inteleapta de acceptare a unui fapt reprobabil, Goma musteste de ura si de indignare si singura lui posibilitate de a-si pastra identitatea profund umana si intacta este de a reactiona cu aceeasi violenta. Insa riposta este initial interna, iar pe urma scriiturala.
Gherla este astfel o mostra de parodie violenta a unui om caruia ii lipseste acea detasare cognitiva pe care o are, de pilda, Noica. Goma refuza sa-si compatimeasca tortionarii, refuza sa-i exonereze prin integrarea lor in demersuri de filosofie a istoriei, ei sunt sub-oameni angajati in circumstante reale care actioneaza aici si acum in spiritul unei cvasi-totale renuntari la umanitate.
Gherla este relatarea experientei directe a aberatiei concentrationare. Din aceasta perspectiva atrocitatile gardienilor nu pot fi incluse intr-o viziune globala asupra dialecticii istorice, tortionarii nu pot fi goliti de continut si utilizati in calcule detasate de probabilistica istorica; inainte de a fi material pentru mintile speculative, faptul istoric este un fapt trait. Goma il traieste si nu se mai poate desprinde si toate umorile negative constituie fermentii cartilor sale.Soldatul cainelui , pe de alta parte, are in vizor o alta fateta a opresiunii, mai putin violenta insa mai perfida in masura in care intreg aparatul administrativ devine o functie maligna a comunismului. Nu voi vorbi despre securisti si despre vanatoarea lor de inamici ai utopiei comuniste, caci ei sunt extensii urbane ale tortionarilor de rand si postura lor aparent non-brutala este doar o problema de circumstanta.
Ma voi referi in special la micii impostori publici, la marionetele impersonale care se erijeaza in lorzi omniscienti, desi sunt avataruri seriale ale ideologiei comuniste; ma voi referi la veleitarii de drept comun care ajung sa detina functii executive in stat. Revolta lui Goma in acest caz este laxa si usor amuzata, caci micii functionari habotnici intr-ale ideologiei de stat, in raport cu personalul morbid din penitenciare, par inofensivi si ridicoli, cu toate ca ei sunt cei care decid forma identitatii sociale a fiecaruia prin efortul sustinut de nivelare colectiva. Demersul este simplu: elementele refractare ideologiei sunt inlaturate iar cele submisive recompensate, stare de fapt care a stimulat oportunismul. Indignarea lui Goma vine tocmai din aceasta directie si denunta faptul ca intreg esafodajul comunismului a fost sustinut din interior si daca, in forma sa initiala a fost o manifestare unidirectionala de putere dinspre un centru spre oameni, acesta a sfarsit prin a inversa termenii ecuatiei, centrul opresiv slabit fiind alimentat de vointa oportunistilor de a pastra acest status quo aberant. Ironia suprema este mai mult decat evidenta, caci nivelul de certitudine individuala chiar si in cazul delatorilor si al colaboratorilor fanatici era nul, motorul comunist functionand printr-o continua infuzie de nesiguranta si de teama.Portretele robot ale acestor angajati meschini de stat este facut in Culoarea curcubeului. In fond nici nu este vorba de mai multe portrete ci de unul singur, standardizat si furnizat ideologic constiintei colective. Este impresionant in acest sens modul lui Goma de a-si nuanta revolta, de a oferi maniei sale un spectru mai larg de manifestare si, ca sa inchei printr-un puseu de fandoseala, as putea spune ca, in cazul acestui scriitor dinamitard se poate vorbi de un complex tropism al revoltei. Georgian Sas
Logica racului
Lectura cartii lui Paul Goma intitulata: "Patimile dupa Pitesti" m-a determinat sa intreprind o meditatie asupra procesului de reeducare, meditatie ai carei pasi imi propun sa fie urmatorii: in primul rand o sinteza a informatiilor prezente in carte, in al doilea rand reorganizarea datelor astfel incat procesul reeducarii sa fie vizibil intr-o logica cauzala si in al treilea rand elaborarea unui model schematizant al reeducarii.
turcanu este rostitorul, este spuitorul propozitiei in jurul careia graviteaza intreg romanul: "Nimeni nu mai misca!" propozitie care revine ritmic si obsesiv asigurand coeziune scriiturii care avanseaza asemenea racului: facand pasi inapoi. In universul concentrationar in care cuvantul isi pierde valentele creative, datatoare de viata solutia poate fi fie incremenirea sau apelul la "maica ocrotitoare si mantuitoare" : memoria care ii naste in sens invers pe detinuti. turcanu apare la inceput neindividualizat decat de intrebarile puse colegilor si de rasul zgomotos. Cu timpul insa acesta se impune prin autoritatea pe care si-o dezvaluie treptat fata de colegi prin tehnicile aplicate acestora. Asemeni culorii ochilor lui turcanu care trec de la caprui la galbui, iar apoi la violaceu profilul personajului se metamorfozeaza trecand de la obisnuit la distinct prin agresivitate. Actor desavarsit care stapaneste tacerile si lacrimile, dotat cu un vocabular bogat si spirit de persuasiune turcanu incepe munca de lamurire cu detinutii aratandu-le ca au luat-o pe o cale gresita, apoi se analizeaza autocritic trecutul, se ia hotararea de a te rupe de trecut si in final reeducatul devine reeducator pentru alte "oi ratacite".
Dirijorul turcanu da ordine, isi organizeaza scena si materialul didactic intaratand detinutii asupra lui pentru ca mai apoi sa-i intarate unul asupra celuilalt. Bataile, amenintarile, umilirile si cateva sintagme ii intregesc portretul "maret": "de murit mori cand vreau eu!", "aici nu se fabrica martiri, ci oua patrate", "privirea la bocancii domnului turcanu de acolo ne vine lumina!", "eu va sunt popa!", "trebuie sa va reeducati, alta scapare n-aveti", redresarea morala, eliminarea putregaiului, turnarea intr-o noua forma dupa lepadarea de trecutul rusinos prin declaratii care forteaza portile fabulatiei pentru a conferi sentimentul de vinovatie detinutilor, eliminarea mastii si insusirea de invataminte, urmata de reeducarea altora chiar de catre reeducati iata profilul reeducarii daca nu mentionam tehnicile "blande" de persuasiune: batai, umilinte, privatiuni toate metode de degradare a detinutului (care ajunge sa se sinucida sau sa-si doreasca sa nu se fi nascut)."Impotentul care se simte obligat sa-si probeze virilitatea prin agresiune", care schingiuieste pentru a-si recapata puterile, dar care se simte captiv si care se viseaza liber ordona rastigniri, privari de mancare sau somn, intretinand mereu o relatie interesanta cu gardienii: le ordona sa inchida usa cand era necesar, ii chema sa rezolve scandalurile pe care le inscena intre detinuti, le cerea sa-l lase afara cand vroia el, iar acestia inchideau ochii la " paduchii" de detinuti care isi dadeau duhul in urma "tratamentelor" de care beneficiau.
Detinutii viseaza libertatea si la inceput se comporta ca o masa omogena, dar mai apoi se face o distinctie clara intre nehotarati si planton. Ciudatenia sta insa in acest caz in generozitatea cu care turcanu imparte batai tuturor, indiferent de statut (bataie care nu-i mai omogenizeaza ca la inceput cand erau toti detinuti). Mai exista si cazul detinutilor cu statut dublu care erau desemnati ca ziua sa aiba rol de nehotarati, iar noaptea de planton. Acestea ar fi elementele esentiale prezentate schematic referitoare la reeducare si prezente in roman; in continuare urmeaza o reprezentare grafica a lor dublata de o noua sinteza teoretica menita sa reliefeze procesul reeducarii.
In opinia mea, structura umana se bazeaza pe coeziunea a doua unitati: fizicul si psihicul. Intre aceste unitati exista o membrana permeabila prin care se realizeaza interconditionarea celor doua nivele: prin fortarea psihicului poti accesa fizicul, iar prin fortarea fizicului poti acesa psihicul. Pentru a putea avea o imagine de ansamblu a alternativelor detinutilor am realizat un inventar care inregistreaza alegerea in plan fizic, respectiv psihic a unei stari (progres, regres, incremenire) si tipul de individ derivat in urma alegerilor.Tipul de individ exprima de fapt modalitatea de supravietuire propusa sau esecul supravietuirii adaptate individului in functie de mobilizarea resurselor sau nu. Aceste situatii sunt definite ca standard, dar particularizarea lor in functie de individ si imprejurari pot modifica acest statut, insa din punct de vedere teoretic si logic aceasta inventariere era necesara, dar nu are pretentia de adevar absolut. Rolul tabelului este de a simplifica, deci intr-un anumit sens de a pierde detaliile si a apela la ideea de standard (vezi tabel 1).
Urmatorul tabel pune fata in fata pe turcanu si pe detinuti. Prima dintre instante are ca strategie o inaintare inteleasa ca indreptare spre un viitor lipsit de putregai printrun proces de animalizare prin diferite tehnici specifice reeducarii. Detinutii pot inainta in sensul de a supravietui pur si simplu reeducarii, prin apelul la memorie in sens invers. De ce? Pentru ca astfel ei gasesc translatiei impuse de turcanu (in plan fizic) o corespondenta prin regresul la nivelul memoriei. Astfel nu se realizeaza o sciziune devastatoare intre cele doua cum intentiona procesul reeducarii, ci dimpotriva detinutii suprima pe cat posibil culpabilitatea prin realizarea unui paralelism: fizic umilit memorie care sterge, fizic redus memorie redusa deci responsabilitate redusa. Bineinteles ca fizicul are repercusiuni asupra mentalului - cazul reeducarii de la Pitesti, dar avem si procesul invers utilizat in sanatorii prin care interventia la nivelul psihicului se reflecta in fizic (vezi tabel 2).
In ceea ce priveste reeducarea putem spune ca aceasta a vizat doua aspecte: unitatea si pozitia detinutului. S-a urmarit pluralizarea continutului psihic precum si fragmentarea unitatii umane in fizic si psihic distrugand conceptul de coeziune dintre acestea doua asigurat de religie. In ceea ce priveste pozitia putem spune ca se trece de la verticalitatea specifica omului cu tarie de caracter la orizontalitatea omului supus, de asemenea se vizeaza distrugerea relatiei pasnice cu colegii si metamorfozarea acesteia intr-una agresiva.
Procesul de reeducare viza regresul: omul devenea subom, avea loc o inversare a valorilor, o remodelare a lutului omenesc. Aceasta idee este ilustrata magistral in acest roman pentru ca procesul de reeducare vizeaza doi frati gemeni vazuti ca unitate, nu un individ singular. In plus structura romanului traduce, ilustreaza metamorfoza sau fluctuatia identitara a celor doi frati: Vasile si Elisav. In prima parte Vasile care este inchis la Pitesti rememoreaza trecutul pe principiul racului (inainteaza pasind inapoi) facand mereu apel la amintirea lui Elisav, astfel Vasile in regresie devine Elisav prin rescrierea literelor in sens invers. In partea a doua Vasile aflat in inchisoare retraieste educarea si isi substituie identitatea lui Elisav ucigandu-l. Este interesant de observat ca prima si a doua parte au ca punct de referinta acelasi loc si timp: inchisoarea Pitesti, prizoneriatul, dar desfasurarea ia sensuri opuse. Inchisoarea actioneaza ca punct de plecare spre stanga si dreapta, respectiv de oglindire si de asumare in doua moduri diferite a identitatii lui Elisav de catre Vasile. Partea a treia este reprezentata de declaratiile lui Vasile legate de origini, iar partea a patra este povestea lui Elisav care fiind liber nu mai are acces la o traire autentica decat facand apel la amintirile despre inchisoare. Vasile care scrie declaratii rememoreaza si imagineaza scene legate de familie. La fel cum intre prima si a doua parte a romanului exista principiul oglinzii, putem observa ca acesta se repeta intre partea a treia si a patra: Vasile devine Elisav printr-o noua oglindire, insa acest Elisav este la fel de mort ca adevaratul posesor al numelui.
Inainte in acest caz inseamna inapoi, la fel cum pentru a putea avansa trebuie sa-ti cunosti trecutul; viitorul exista doar pentru ca avem un trecut si inainte nu poate fi decat o continuare a lui inapoi. Am fost marcata si socata de tehnicile de reeducare si mi-a fost greu sa inteleg in primul moment cum poti sa iti lovesti prietenii, rudele, dar meditand mai apoi la regimul la care erau supusi detinutii nu am ezitat sa ma intreb cinstit: eu oare cat as fi rezistat? As fi rezistat pana la sfarsit inauntru sau afara? Nu am avut puterea de a da un raspuns categoric. Cu toate acestea, uneori intrebarile imi revin in minte gandindu-ma la conditiile si victimele reeducarii si realizez ca formula care sintetizeaza tot acest material sau optiunea noastra pentru un viitor nu poate fi decat vechea formula deja experimentata: Inainte inseamna inapoi!
Adevarata imagine a comunismului
La sfarsitul primului razboi mondial, visul nutrit de veacuri - cel al reunificarii tuturor românilor in interiorul unui singur stat-natiune- devine realitate, fiind obtinut cu pretul a mai mult de 800.000 de vieti. Cele doua decenii de cert progres economic si reala afirmare politica si culturala, care au urmat au fost brusc curmate indata dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1940, cand o treime din suprafata si populatia tarii este desprinsa de trupul ei. In 1945, dupa 4 ani de razboi si 700.000 de vieti pierdute, traditiile democratice ce au dainuit (cu toate imperfectiunile inerente) vreme de un secol, sunt infrante de trupele sovietice si de impunerea fortata a regimului comunist.
Sperantele trezite in anii 1960-1968 de relaxarea de modelul sovietic, sunt repede infirmate prin venirea la putere a celui mai asupritor si absurd regim totalitar - cel al dictatorului Nicolae Ceausescu. Acestui regim i se va pune capat prin revolutia din decembrie 1989, care incheie golul istoric trait de România vreme de 45 de ani, si inaugureaza o fila noua in istoria contemporana a României. Acum sunt create conditiile pentru desprinderea definitiva de regimul comunist si trecerea la restaurarea societatii democratice bazate pe multipartitism si economie de piata. Desprinderea ireversibila de trecutul totalitar a fost marcata de mai multe etape semnificative: adoptarea Constitutiei la 21 noiembrie 1991, alegeri legislative si prezidentiale libere (mai 1990 si septembrie 1992). Totusi, nici pana azi, o desprindere totala de trecut nu a fost posibila, fosti membrii ai PCR ocupand inca functii importante in stat
Comunismul a lãsat în urmã circa un milion de morti în lagãre de muncã fortatã, de reeducare, în procesul de colectivizare fortatã si alte experimente comuniste; si o populatie a cãrei iidentitate nationalã a fost modificatã prin mãsuri de intimidare; în perioada comunistã, simpla pomenire într-o discutie a Basarabiei era totuna cu a-ti semna condamnarea la temnita.
Nici dupa cãderea comunismului, zidul ridicat în cei 45 de ani de teroare nu a cãzut, în ambele state romanesti reusind sã preia puterea tot fosti si actuali comunisti precum Ion Iliescu, Mircea Snegur sau V.Voronin, care, în ciuda euforiei populare rezultate la destrãmarea URSS, au fãcut tot posibilul ca prãpastia dintre români sã se adânceascã...
Crimele in psihiatrie ale comunismului Scurt istoric al abuzului psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la noi (3 vizualizari) Raportul Tismaneanu practic omite crimele din psihiatrie.iata doar un scurt istoricScurt istoric al abuzului psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la noiRusia dispune de un temeinic istoric privind abuzul politic in psihiatrie. De fapt, in Rusia, inca din 1836 se citeaza primul caz de abuz politic psihiatric, când filozoful rus Piotr Sadaev a fost caracterizat de catre tarul Nicolae I ca sufera de “deranjament si nebunie” , motiv pentru care a fost arestat in propria sa casa si vizitat saptamânal de catre un medic. Dar aceasta nu era inca o politica deliberata de stat, ci doar un caz izolat.Dupa revolutia comunista din 1917, utilizarea psihiatriei, in primii ani, s-a facut sporadic si ad-hoc. Este cunoscut cazul activistei Maria Spiridonova, care isi câstigase o mare popularitate prin criticile aduse conducerii sovietice, Tribunalul revolutionar din Moscova, in 1918, o va condamna la “scoaterea din viata politica, pe timp de un an, si izolarea ei intr-un spital special” . Spiridonova isi va da seama ca prin aceasta se incerca discreditarea ideilor sale politice o data cu indepartarea sa fizica. Se pedepseau in acelasi timp atât omul, cât si ideile sale, ceea ce insemna o adevarata “moarte sociala” . Problema ei va fi rezolvata prin trimiterea in Turkestan, la comanda unui tren de propaganda.Perioada stalinista ramâne destul de obscura, din punctul de vedere al represiunii psihiatrice, izolarea Rusiei fiind atunci completa. In 1931 apare o legislatie clara in care se afirma franc ca psihiatria trebuie sa aiba ca scop contributia la lupta de clasa. Totusi, comparativ cu teroarea stalinista, psihiatria va ramâne, asa cum sublinia Bukovski, un teritoriu umanitar.Un caz similar cu internarea minerilor in Spitalul psihiatric de la Zam s-a petrecut la Moscova in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, muncitorii unei fabrici din Moscova au refuzat sa presteze munca voluntara. Au fost arestati toti. Toti au primit diagnosticul de schizofrenie si apoi au fost transferati la Spitalul de psihiatrie Kazan. Psihiatrii au fost supusi presiunilor pentru a-i declara bolnavi, considerând ca internarea lor a fost o actiune umanitara, alternativa fiind lagarul de concentrare. Se considera ca, incepând din 1956, dupa venirea la putere a lui Hrusciov si dupa lansarea “coexistentei pasnice” , psihiatriei i se va conferi un rol mai important. Tinând celebrul discurs la cel de-al XX-lea congres al P.C.U.S., Hrusciov va denunta ororile staliniste si va promite liberalizarea regimului comunist, dar, in acelasi timp, Armata Rosie distrugea revolutia maghiara.Uniunea Sovietica hrusciovista, la fel ca si România sau celelalte tari comuniste, se va afla de acum intre doua tendinte contradictorii - afirmatia ca in aceste tari socialismul a invins definitiv si ca nu mai exista detinuti politici si nici nevoia de represiune pentru a mentine sistemul si, in fapt, intensificarea luptei anticomuniste, mai ales din partea noii generatii. In acest context, rolul psihiatriei devine primordial, opozantii devenind automat bolnavi mintali, lucru pe care, asa cum am vazut mai sus, il exprima si Nicolae Ceausescu in 1965.Acest lucru va face ca din anii ’60 spitalul psihiatric sa devina o alternativa comoda a lagarului de concentrare si a inchisorii. Hrusciov va fi ajutat in acest act de catre academicianul Snejnevski, la fel cum si la noi in aceasta perioada vin de la studii din U.R.S.S. si intra direct in conducerea psihiatriei V. Predescu si St. Milea. Ca si Ceausescu, Hrusciov considera ca in socialism nu mai poate aparea o constiinta antisocialista. Bazându-se pe dogma marxista care spunea ca existenta determina constiinta, ei considera ca o data comunizata economia si intreaga viata sociala, acestea ar face imposibila aparitia ideilor anticomuniste. Din acest motiv, nici mostenirea trecutului si nici “diversiunea imperialismului mondial” nu puteau explica ideile anticomuniste, dar boala mintala putea oferi o solutie admirabila.Sarcina psihiatriei in stadiul avansat de construire a comunismului era sa reeduce pe acesti “bolnavi& #148;, lucru atribuit de partid unor persoane de incredere si pe care deja le-am numit. Din acest moment, in tarile comuniste incepe o politica sistematica de internare in spitalele de psihiatrie.Avantaje le represiunii bazate pe psihiatrie erau reprezentate in primul rând de discretia actului (fara procese zgomotoase), chestiune care l-a sedus pe Hrusciov, ca de altfel si pe Ceausescu. Din 1970, folosirea psihiatriei in scopuri politice devine bine documentata, o adevarata institutie in care este implicat statul.Exista marturii legate de Spitalul din Kazan, dar abia din 1970 acest spital va capata adevarata sa faima funesta. Spitalul din Kazan se afla sub directa supraveghere a NKVD, aici fiind adunati dizidentii politici din intreaga Uniune Sovietica. Multi dintre bolnavi erau deliranti cu tematica politica, dar exista si un mic grup de indivizi sanatosi internati acolo pentru convingerile lor.Anii ’60 s-au mai caracterizat prin crearea de institutii specializate si prin construirea, in fosta U.R.S.S., cât si la noi, de spitale-inchisoare. Astfel, la Cerniahvsk, Minsk, Dnetropietrovsk, Orel, la noi la Balaceanca, Poiana Mare, Raducaneni, Cula, P. Groza se organizeaza un adevarat gulag de spitale psihiatrice pentru dizidentii politici. Numarul dizidentilor internati este foarte mare, dar Cortina de Fier nu va permite inca a cunoaste amploarea acestui fenomen de catre populatia tarii respective sau de catre Occident. In Uniunea Sovietica apare vestitul Institut Serbsky, iar la noi, prin simetrie, Serviciul VIII al Spitalului Gh. Marinescu. Apar nume de dizidenti cunoscuti datorita notorietatii de care se bucurau: Naum, Pisarev, Volpin, Naritsa, Samsonov, Sultz, Belov, la noi Rosoga, Nestor Popescu etc. Aceste fenomene au determinat reactii internationale de protest care au culminat cu excluderea psihiatrilor sovietici din Organizatia Mondiala de Psihiatrie, in 1982.In România comunistii nu au gasit o traditie in persecutarea dizidentilor politici prin utilizarea psihiatriei. Primele semne de neliniste au aparut in anii ’70, când se acumulasera in diferite spitale de psihiatrie numerosi dizidenti. In 1977 aveam deja primii dizidenti de notorietate interna si internationala si care se aflau sub puterea abuzului psihiatriei politice, fiind luati in adoptiune de organizatiile internationale (dr. Cana, V. Paraschiv, Nestor Popescu etc). In 1978, in mod independent, Amnisty International va confirma existenta abuzului psihiatriei politice in România, publicând o lista cu 30 de cazuri de abuz psihiatric dovedit.Dupa aceasta data România va fi prezenta alaturi de Uniunea Sovietica la toate reuniunile internationale, blamata pentru folosirea psihiatriei in actiunea de persecutare a dizidentilor politici. Iau nastere miscari de protest, iar in tara se infiinteaza Liga Anticomunista a Psihiatrilor, care in conditii de ilegalitate isi propunea sa faca presiuni pentru ca psihiatria româneasca sa iasa de sub dominatia grupului comunist si sovietizat. Ca si Hrusciov, Ceausescu va crea o legislatie adecvata despre care deja am mai vorbit.
Note despre fascismul psihiatricde Don Weitz - Toronto, OntarioDe aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o stiinta medicala si o ramura a medicinei. Nu este si nu a fost niciodata o stiinta sau un tip de ingrijire medicala. Psihiatria moderna este condusa de asumptii empirice nedemonstrate, prejudecati medicale si opinii pseudostiintifice. In psihiatrie nu exista fapte stabilite in mod stiintific sau dovedite in mod independent. Psihiatria, de fapt, nu are legi sau ipoteze testabile sau teorii coerente si comprehensive. Psihiatriei ii lipsesc in mod evident probele sau dovezile stiintifice pentru a-si sustine pretentiile si sloganele vehiculate in mass media asupra existentei "bolii mentale" sau a "dezordinilor mentale".Dupa aproape 70 de ani de practici psihiatrice si cercetari, inca nu exista un test diagnostic pentru schizofrenie sau pentru oricare din celelalte 300 de asa-zise dezordini mentale enumerate in editia curenta a D.S.M.-ului ( Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale ), care este in mod esential o lista de categorii determinate de judecati morale asupra, chipurile, comportamentului anormal, publicate si propagandizate de Asociatia Psihiatrica Americana ( APA ). D.S.M.-ul este este biblia oficiala a psihiatriei organizate. D.S.M.-ul este echivalentul lui Malleus Maleficarum din Evul Mediu, pe care Inchizitia spaniola il folosea pentru a identifica, stigmatiza si arde pe rug vrajitoarele si ereticii. Vrajitoarele, ereticii si tapii ispasitori de astazi sunt etichetati ca bolnavi mentali sau schizofrenici.Spitalele de psihiatrie prin accentul pe care il pun pe controlul comportamentului pacientilor prin programe de modificare a comportamentului de mare risc, prin "tratamentele" biologice, prin constrangerile fizice si mecanice, prin usile si saloanele incuiate, prin camerele de izolare, intotdeauna au manifestat mai multe elemente fasciste. As vrea sa ma concentrez asupra celor trei : frica, forta si frauda. Acestea sunt principiile si politicile calauzitoare folosite pentru a controla cetatenii si grupurile din populatie pe care liderii guvernului si alte autoritati, incluzand politia si asa-numitii experti in sanatatea mentala, ii judeca a fi dizidenti, problematici sau dificil de controlat. Spitalele de psihiatrie sunt foarte asemanatoare sistemului de inchisori. In inchisoare sau in sistemul corectional psihiatrii sunt folositi ca si consultanti pentru a proiecta programe periculoase, neetice de modificare a comportamentului si pentru a indeplini experimente medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul psihiatric si sistemul inchisorilor se folosesc de frica, forta si frauda in scopul controlului social si pentru a pedepsi – nu pentru scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme. Este sau ar trebui sa fie evident ca tratamentul fortat este de fapt o pedeapsa. Acest tratament este in mod frecvent crud si de aceea ar trebui sa fie interzis in Statele Unite sub cel de-al optulea amendament al Constitutiei. Practic toate tratamentele din facilitatile psihiatrice sunt fortate sau sunt administrate fara un consimtamant informat. Aceste tratamente sunt administrate impotriva vointei "pacientilor" ( prizonierilor ) sau cu consimtamantul obtinut prin amenintarea pacientilor cu consecinte mai rele sau cu consimtamantul obtinut tinandu-l pe "pacient" in necunostinta de cauza cu privire la informatii importante despre riscurile serioase sau despre alternative. Consimtamantul informat in psihiatrie este o inselaciune cruda – nu exista.Frica / Teroarea – " Teroarea actioneaza puternic asupra trupului prin intermediul mintii si trebuie sa fie utilizata in tratamentul nebuniei. Frica insotita de durere si de senzatia rusinii uneori a vindecat boala." Acest lucru a fost scris aproape cu doua secole in urma in 1818 de dr. Benjamin Rush, parintele psihiatriei americane si primul presedinte al APA, a carui figura inca mai apare pe sigiliul oficial al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Dr. Rush a recomandat si a folosit teroarea prin proiectarea camasii de forta, a scaunului tranchilizant si a "fricii de moarte" pe numerosi pacienti ai azilelor psihiatrice din secolul al 19-lea. Rush odata si-a inchis propriul fiu intr-un azil psihiatric . Ce fel de tata !Frica este o motivatie puternica in inducerea conformitatii, obedientei si pentru a determina oamenii sa se supuna autoritatii. Istoric inducerea si manipularea fricii sau a terorii mascate a fost intotdeauna o politica cheie si o practica in toate regimurile fasciste ca de pilda Italia in timpul lui Mussolini, Germania nazista in timpul lui Hitler si Uniunea Sovietica din timpul lui Stalin – si de fapt sub oricare dictatura. Amenintarea cu pedeapsa, tortura si amenintarea ca vei fi ucis este destul pentru a produce frica, panica si teroare printre cei mai multi dintre oameni. Daca nu faci ceea ce ti se spune vei fi ucis sau vei pati lucruri mai grave.Dupa cum este folosita in psihiatrie frica sau teroarea este mai selectiva, dar este larg raspandita si este puternica. In institutiile psihiatrice psihiatrii recurg in mod frecvent la santaj pentru a-i controla pe cei " incotrolabili" , pe cei dificili sau ne-cooperanti. Psihiatrii si alti terapeuti isi ameninta pacientii cu incarcerarea de lunga durata, cu doze ridicate de neuroleptice sau "antidepresive" administrate fortat si/sau ii ameninta sa ii transfere in institutii psihiatrice de maxima securitate mai severe daca nu se comformeaza, nu reusesc sa urmeze ordinele doctorilor, refuza sa isi ia "medicatia" , refuza sa urmeze regulile institutionale sau isi supara gardienii in vreun fel. In general tintind populatia captiva de pacienti involuntari, aceste amenintari, in mod caracteristic provoaca frica, iar medicii psihiatrii stiu acest lucru. De exemplu, acum cativa ani, mai multi pacienti si fosti pacienti ai Queen Street Mental Health Centre, celebrul spital de psihiatrie sau psiho-inchisoare din Toronto, mi-au spus ca psihiatrii i-au amenintat ca daca nu se calmeaza sau nu se cotroleaza vor fi transferati la Penetag, o diviziune a Oakridge Penetanguishene Mental Health Centre, o facilitate de maxima securitate din Ontario pentru modificarea comportamentului, cunoscuta pentru tratamentele aspre si brutale aplicate pacientilor. Penetag a fost si inca este recunoscuta ca o pedeapsa, una dintre cele mai barbare psiho-inchisori din Canada. Trebuia sa fi fost inchisa in urma cu multi ani, in special dupa relatarea unor abuzuri severe comise de psihiatrul Steven Harper. Amenintarea pacientului cu constrangeri fizice sau cu regimul celular este de asemenea extrem de eficient in trezirea fricii in pacienti. In practic fiecare sectie sau unitate psihiatrica, exista un loc numit eufemistic " Camera tacuta" , o camera goala si uitata asemeni unei celule, cu o saltea sau chiuveta, iar de obicei nu exista toaleta sau paturi. In timp ce vegeteaza in "Camera tacuta" pacientii sunt uneori strans legati in 2 sau 4 puncte cu mansete de piele in jurul incheieturilor mainii sau/si a gleznelor picioarelor, neputand sa se miste ore intregi. Chiar simpla amenintare cu pierderea libertatii, spitalizarea involuntara sau sa fii inchis intr-o institutie sau sectie psihiatrica impotriva vointei tale, fara nici un fel de proces sau audiere publica este destul pentru a-i speria pe cei mai multi. In practic fiecare provincie sau teritoriu din Canada, acestea sunt criteriile sau motivele principale pentru a fi inchis intr-o institutie psihiatrica : judecata de a fi bolnav mental, judecata de a fi in pericol de a te rani fizic pe tine insuti sau pe altii, judecata de a nu putea sa-ti porti singur de grija. Notati ca aceste criterii sunt judecati morale subiective ale comportamentului dizident, bazate pe observatie si opinie, nu pe realitati medicale sau stiintifice. In ciuda faptului ca boala mentala sau dezordinea mentala, care in opinia mea este o metafora pentru dizidenta nu a fost niciodata clasificata ca o boala medicala, doar medicii sunt autorizati legal sa faca asemenea judecati fatale. In Ontario orice doctor poate semna o hartie de internare care forteaza un individ sa fie inchis in orice facilitate psihiatrica pentru primele 72 de ore de observatie si evaluare. Doi alti doctori pot semna o hartie de internare autorizand intemnitarea individului pentru inca 2 – 4 saptamani. In ultimii ani, aproximativ 50% din miile de persoane tratate in cele noua spitale din Ontario au fost spitalizate involuntar. Amenintarea sau faptul de a-ti pierde libertatea fiind inchis intr-o facilitate psihiatrica, pentru zile sau luni este inspaimantator. Lipsa dreptului de a-ti putea sustine cauza printr-un advocat in Ontario face ca dreptul de a face apel sau de a protesta sa fie inexistent si acest lucru serveste la sporirea fricii si disperarii oamenilor. Simpla amenintare a unui tratament psihiatric fortat precum si tratamentul insusi pot fi terorizante – de exemplu, electrosocurile de asemenea numite si terapie electroconvulsiva ( ECT ), dar mult mai precis numite spalare electroconvulsiva a creierului de cativa supravietuitori si critici ai acestui tratament printre care Leonard Frank. Prietenul meu apropiat Mel mi-a povestit cum a fost tarat de mai multe de mai multe ajutoare de-a lungul unui culoar in camera unde se aplicau electrosocurile. Pot sa-mi imaginez teroarea lui si teroarea altora care au indurat aceeasi soarta. Am suferit o teroare similara cand am fost supus in mod fortat la peste 50 de socuri insulinice in 1950. Spre surpriza multor persoane acest tratament barbar care este de natura sa distruga creierul si memoria nu numai ca exista, dar se si dezvolta in Canada si Statele Unite. Principalele lui tinte sunt femeile si persoanele in varsta , in special femeile in varsta. Mai exista apoi amenintarea medicamentelor psihiatrice numite "medicatie". Aceste chimicale ca de pilda tranchilizantele minore, antidepresivele si antipsihoticele ca de exemplu, Haldolul, Modicate, Thorazin si asa-numitul modificator al dispozitiei Litiu, nu sunt substante naturale ci otravuri fabricate, in mod adecvat numite neurotoxine de catre psihiatrul si criticul psihiatriei Peter Breggin in mai multe din cartile sale si de catre Joseph Glenmullen un instructor in psihiatrie la Harvard Medical School, in cartea sa "Prozac Backlash". Aceste chimicale nu au o valoare sau un beneficiu medical dovedit. Ceea ce fac ele este sa controleze sau sa infranga orice comportament, stare sau emotie problematica sau perturbanta. Aceste toxine, in mod particular neurolepticele ca Haldolul, Modicate, Clorpromazina sunt atat de daunatoare si puternice incat multi supravietuitori ai psihiatriei si alti critici le numesc lobotomii chimice sau camasi de forta chimice. Aceste droguri au multe efecte care dauneaza, numite "efecte secundare" pentru a minimaliza modul in care sunt ele percepute, ca de pilda tremur, miscari incontrolabile ale mainilor sau ale altor parti ale corpului ( care survin in boli neurologice ca Parkinson sau diskinezia tardiva ), crampe musculare puternice, vedere incetosata, cosmaruri, izbucniri bruste de manie, agitatie, pierderi de memorie, lesin, tulburari ale circulatiei sangelui, crize si moarte subita. De fapt aceste asa-numite "efecte secundare" sunt efectele intentionate ale medicamentelor. Aceasta frica de medicamentele psihiatrice este compusa din ignoranta si incertitudine, pentru ca psihiatrii si alti doctori omit sa informeze pacientii asupra efectelor ingrozitoare ale acestor medicamente.Fara folosirea amenintarii sau a fortei fascismul nu putea exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler stiau acest lucru. Toti dictatorii si tiranii stiau acest lucru elementar. Si acesta este cazul psihiatriei. Fara utilizarea amenintarii si a fortei psihiatria institutionala ar muri. O multime de psihiatrii ar ramane fara locul de munca. Mi-as dori sa se intample acest lucru ! Psihiatria isi obtine autoritatea si puterea de a incarcera, spitaliza involuntar, si de a ameninta indivizii impotriva vointei lor din partea statului. Legislatia din domeniul sanatatii mentale da psihiatrilor si altor medici, puterea de a spitaliza involuntar orice persoana despre care ei cred, dupa numai cateva minute de examinare ca reprezinta un pericol pentru sine insasi sau pentru altii. Acest lucru este problematic. Legea sanatatii mentale presupune in mod gresit faptul ca doctorii pot prezice comportamentul periculos sau violent, ceea ce in realitate ei nu pot face. Trebuie sa subliniez faptul ca legea sanatatii mentale din Canada si Statele Unite permite in mod legal statului folosirea fortei pentru a retine sau incarcera oamenii pentru zile, saptamani sau luni. Din nefericire nu a existat niciodata un protest public asupra faptului ca oamenii judecati sau presupusi a fi nebuni sau periculosi, dar care nu sunt acuzati de nici o crima, pot fi cu toate acestea inchisi fara nici un fel de judecata sau fara a li se acorda drepturile legale prevazute pentru oameni acuzati de crime ca de pilda uciderea sau violul. Aceasta este detentia preventiva, care este ilegala in Canada si in celelalte asa-zisele tari democratice, dar care este legala si care constituie o practica obisnuita in toate statele politienesti si in tarile totalitariste. Nu cunosc nici un proces care sa puna problema spitalizarii involuntare ca detentie preventiva si prin urmare ca neconstitutionala.In psihiatria institutionala din statele fasciste tratamentul fortat este regula, nu exceptia. Tratamentul fortat si complicate experimente medicale impuse miilor de evrei, tigani, detinuti politici, femei si copii au fost indeplinite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in lagarele mortii de pe tot intinsul Germaniei naziste. Exista acum dovezi incontestabile ca au fost psihiatrii germani, in mod special profesorii proeminenti din psihiatrie si sefii departamentelor psihiatrice care au fost responsabili pentru initierea si administrarea infamului program T4, care a implicat uciderea in masa in timpul holocaustului a peste 200.000 de pacienti psihiatrici si mii de copii si adulti bolnavi si handicapati. Termenul eutanasie si moarte blanda folosite pentru a descrie acest program criminal este un crud eufemism.Mare parte din psihiatria biologista care este in mare masura bazata pe asumtii nedovedite despre cauzele biologice si genetice ale schizofreniei si ale altor boli mentale, isi are originea la psihiatrul rasist si eugenist din Germania nazista, Ernst Rudin care a propagat mitul ca schizofrenia este o boala genetica. El impreuna cu sute de alti psihiatrii din programul T4 de ucidere in masa a pacientilor psihiatrici este inca citat in cateva articole din jurnalele psihiatrice, asa cum a dovedit cercetatorul Lenny Lapon in stralucitoarea sa carte "Asasini in halate albe : Genocidul psihiatric din Germania nazista" . El a aratat ca mai multi psihiatrii germani din epoca nazista au emigrat in Statele Unite si Canada si au reusit sa-i indoctrineze pe multi dintre colegii lor cu teoriile lor biologice, genetice si rasiste asupra bolii mentale. Heinz Layman care a emigrat in Canada in 1937 este principalul responsabil pentru introducerea Thorazinului si a Clorpromazinei si a promovat uzul medicamentelor psihiatrice in Canada.Acum avem o epidemie de leziuni ale creierului cauzate de medicamentele psihiatrice, partial datorate lui Layman si celorlalti doctori pe care i-a invatat. Intr-un articol dintr-un jurnal din 1954, Layman admitea ca Thorazinul este "un substitut farmacologic pentru pentru lobotomie" . In ciuda recunoasterii publice al acestui fapt alarmant, Layman nu a incetat sa foloseasca acest medicament pe multi dintre pacientii sai "schizofrenici" din spitalul Douglas din Montreal. Layman deasemenea l-a convins pe Ewen Cameron sa administreze clorpromazina si multe alte medicamente pe langa cantitati enorme de electrosocuri. Clorpromazina, considerat un medicament experimental la acea vreme , a fost in mare masura folosit pe multi pacienti in infamele experimente de spalare a creierului conduse de Cameron in institutul Allan Memorial in anii 1950 si 1960. Atunci nu a existat consimtamant informat, asa cum nu exista nici acum. In timpul nazismului doctorii nu cereau permisiunea. Potrivit ideologiei naziste acestia erau "consumatori inutili" sau "subumani". Aceasta este atitudinea care inca domina psihiatria biologista de pe intinsul Americii de Nord. Alta mostenire a psihiatriei din Germania nazista este ampla acceptare si justificare a abuzurilor pentru a infrange vointa pacientilor necooperanti sau rebeli. Restrictiile fizice sau mecanice ca de pilda curelele, sforile, centurile, catusele si captivitatea in izolare sunt folosite in institutiile psihiatrice nu pentru a trata sau pentru protectie ci pentru a pedepsi oamenii pentru comportamente dizidente sau rebele. Aceasta etalare nuda a fortei si amenintarilor impotriva pacientilor de catre personalul spitalelor seamana cu brutalitatea personalului psihiatric german din timpul holocaustului.Frauda : Un foarte adecvat citat al lui Leonard Roy Frank, autorul cartii "influencing Minds" este acesta : " Mistificarea este apararea psihiatriei impotriva pericolului de a se afla ". Multe dintre etichetele sau diagnosticele folosite de psihiatrii nu se refera la probleme psihiatrice reale sau la boli existente. Profesorul de psihiatrie Thomas Szasz a expus frauda si mitul conceptului de boala mentala in multe carti, incepand cu clasica sa carte " Mitul bolii mentale " . Aceasta deformare este una dintre cele mai mari scandaluri stiintifice din epoca noastra. Cuvintele codificate care sunt acum folosite in psihiatria biologista ca de pilda antidepresivele, nu ajuta oamenii sa-si depaseasca depresia si nu inteleg cauzele depresiei.Termenul "camera tacuta" este o expresie frauduloasa pentru captivitatea in izolare. Cuvantul "medicatie" este de asemenea un eufemism inselator pentru substantele toxice la care multi dintre noi au fost supusi.Am incercat sa arat ca psihiatria coercitiva, institutionala are o istorie fascista si ca psihiatria biologista asa cum e practicata astazi in facilitatile psihiatrice din Canada si Statele Unite este inca bazata pe frica, forta si frauda. Psihiatria nu merita sprijinul public si guvernamental. Trebuie sa muncim pentru a aboli psihiatria. Trebuie de asemenea sa continuam sa muncim pentru a crea grupuri care promoveaza autoajutorul, centre care sa inlesneasca comunicarea si care sa permita oricui sa gaseasca adapost si sprijin. Trebuie sa ne creem propriile noastre alternative fata de sistemul monstruos si diabolic al sanatatii mentale. Facand acest lucru devenim mai puternici. Aceasta este munca noastra, provocarea noastra si speranta noastra.
Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor internate în secþii ºi spitale de psihiatrieOrganizaþia Amnesty International este îngrijoratã cã internarea, condiþiile de trai ºi tratamentul pacienþilor ºi rezidenþilor dintr-un mare numãr de secþii ºi spitale de psihiatrie din România violeazã standardele internaþionale ale drepturilor omului ºi normele de conduitã profesionalã din acest domeniu. Situaþia din spitalul psihiatric din Poiana Mare, descrisã într-un raport publicat de Amnesty International la 20 februarie 2004 , nu reprezintã, din nefericire, o excepþie în sistemul românesc de servicii de sãnãtate mintalã. Decesele a 18 pacienþi din Poiana Mare în ianuarie ºi februarie 2004, datorate conform relatãrilor mai ales subnutriþiei ºi hipotermiei, au subliniat urgenþa cu care guvernul român ar trebui sã intervinã pentru a proteja viaþa, demnitatea ºi bunã-starea tuturor pacienþilor ºi rezidenþilor din secþiile ºi spitalele de psihiatrie din întreaga þarã. Situaþia deplorabilã din multe unitãþi psihiatrice impune de asemenea ca autoritãþile sã aplice cu maximã urgenþã o reformã amãnunþitã ºi efectivã a serviciilor de sãnãtate mintalã, care sã se alinieze la standardele internaþionale ale drepturilor omului ºi ale normelor de conduitã profesionalã.Amnesty International salutã declaraþia publicatã de cãtre Ministerul Sãnãtãþii la 11 martie 2004, conform cãreia toate secþiile ºi spitalele de psihiatrie din þarã vor fi supuse controalelor în scopul îmbunãtãþirii tratamentului ºi a îngrijirilor medicale. Organizaþia adreseazã acest memorandum guvernului român pentru a asigura ca în cadrul acestui proces sã fie protejate drepturile de bazã ale tuturor pacienþilor cu tulburãri mintale sau cu dizabilitãþi intelectuale , precum ºi ale altora care sunt internaþi în unitãþi de psihiatrie, ºi ca acestor persoane sã li se acorde tratament ºi îngrijiri medicale care sunt în concordanþã cu standardele internaþionale ale drepturilor omului ºi cu normele de conduitã profesionalã.Amnesty International considerã cã persoanele internate pentru tratament în spitale psihiatrice se aflã într-o situaþie foarte vulnerabilã. Ele au nevoie de o protecþie specificã a integritãþii lor fizice ºi intelectuale, ca ºi a drepturilor lor elementare de a nu fi supuse detenþiei arbitrare ºi tratamentelor sau pedepselor crude, inumane ºi degradante. În noiembrie 2003 ºi februarie 2004, un delegat al organizaþiei Amnesty International a vizitat ºase spitale psihiatrice din Bucureºti, Poroschia, Mocrea, Gãtaia, ªtei ºi Nucet. Amnesty International apreciazã foarte mult cooperarea personalului instituþiilor vizitate, care i-a permis delegatului sãu inspectarea instituþiilor ºi, în majoritatea cazurilor, a oferit informaþii referitoare la unele aspecte ale vieþii pacienþilor/rezidenþ ilor ºi la modalitatea de funcþionare a unitãþilor. De-a lungul vizitei sale, delegatul Amnesty International s-a întâlnit cu mulþi administratori ºi membri ai personalului care au pãrut sã fie în mod real deciºi sã ofere cele mai bune îngrijiri medicale persoanelor din instituþiile lor, în condiþiile unor posibilitãþi limitate de resurse ºi de perfecþionare profesionalã. Acest raport este bazat pe datele acumulate din vizite dar ºi pe o importantã cantitate de informaþii pe care organizaþia le-a primit de la persoane care au lucrat în multe secþii ºi spitale de psihiatrie din România de-a lungul a mai mulþi ani. O mare parte dintre acestea erau preocupate de abuzurile pe care le observaserã, dar în acelaºi timp îngrijorate cã accesul lor în instituþii le-ar putea fi restrâns, iar, ca rezultat, pacienþii care depindeau de asistenþa oferitã de aceste persoane ar fi urmat sã sufere deoarece ele au oferit informaþii organizaþiei Amnesty International. Orice acþiune de acest gen din partea autoritãþilor va fi consideratã de cãtre Amnesty International drept o încãlcare a Declaraþiei principiilor de bazã de justiþie pentru persoane individuale, grupuri ºi organisme ale societãþii în vederea promovãrii ºi protejãrii drepturilor omului ºi ale libertãþilor fundamentale recunoscute la nivel universal (Declaraþia apãrãtorilor drepturilor omului). Amnesty International a luat de asemenea în considerare rapoarte publicate în presa românã, care, în majoritatea cazurilor, nu au fost contrazise de cãtre autoritãþi.Sumar al preocupãrilorÎn România, internarea pentru tratament psihiatric nevoluntar a persoanelor care nu au fost acuzate de nici o infracþiune penalã, sau a persoanelor care au fost internate în spitale din motive nemedicale (numiþi aici rezidenþi) echivaleazã cu detenþia arbitrarã ºi refuzul dreptului la un proces echitabil, incluzând Articolele 9 ºi 14 ale Pactului internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice (PIDCP), ºi Articolele 5 ºi 6 ale Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (CEDO). România a ratificat ambele tratate ºi este obligatã sã le aplice în întregime. Condiþiile de trai raportate în multe din secþiile ºi spitalele de psihiatrie, relele tratamente aplicate pacienþilor, metodele de reþinere cu forþa ºi impunere a izolãrii, lipsa de abilitare ºi reabilitare adecvatã sau a îngrijirilor medicale adecvate, precum ºi eºecul de a ancheta în mod imparþial ºi independent rapoartele referitoare la cazurile de rãu tratament ar echivala cu violarea Articolului 7 al PIDCP ºi a Articolului 3 al CEDO, care interzic tortura ºi tratamentul sau pedeapsa inumanã sau degradantã. Neacordarea îngrijirilor medicale adecvate persoanelor cu tulburãri psihice sau cu dizabilitãþi intelectuale, internate în secþii ºi spitale de psihiatrie din România, ar reprezenta de asemenea o violare a Articolului 12 al Pactului internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale (PIDESC) care stabileºte dreptul de a se bucura de sãnãtate fizicã ºi mentalã la cel mai înalt nivel posibil. În continuare, Principiul 1(5) din cadrul Principiilor ONU pentru protecþia persoanelor cu boli mintale ºi pentru îmbunãtãþirea asistenþei din domeniul sãnãtãþii mintale (de aici înainte menþionate ca Principiile BM) afirmã cã: "Fiecare persoanã care suferã de o boalã mintalã trebuie sã aibe dreptul de a exercita toate drepturile civile, politice, economice, sociale ºi culturale, recunoscute în Declaraþia universalã a drepturilor omului, Pactul internaþional cu privire la drepturile economice, sociale ºi culturale, Pactul internaþional cu privire la drepturile civile ºi politice ºi în alte instrumente legale relevante."Internarea în secþii ºi spitale de psihiatrie Legea sãnãtãþii mintale ºi a protecþiei persoanelor cu tulburãri psihice (de aici înainte numitã Legea sãnãtãþii mintale), intratã în vigoare în august 2002, a stabilit procedura de internare a pacienþilor pentru tratament nevoluntar. În termen de 72 de ore de la internarea unei persoane în spital, o comisie psihiatricã specialã trebuie sã confirme decizia medicului care are pacientul/pacienta în îngrijire de a îl/o reþine în continuare pentru tratament nevoluntar. În plus, aceastã decizie trebuie revizuitã în timp de 24 de ore de cãtre procuror, a cãrui decizie, la rândul ei, poate fi contestatã în instanþã. Cu toate acestea, prevederile Legii sãnãtãþii mintale nu sunt încã aplicate deoarece guvernul nu a reuºit sã adopte regulamentele necesare executãrii acesteia. De aceea, Amnesty International îi considerã pe toþi pacienþii din România, care sunt supuºi unui tratament psihiatric împotriva voinþei lor, ca fiind deþinuþi arbitrar, deoarece tratamentul lor nu este supus nici unei revizuiri independente ºi imparþiale în conformitate cu standardele internaþionale, inclusiv Principiile BM ºi Al VIII-lea raport anual al Comitetului european de prevenire a torturii ºi a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante (CPT).Multe din persoanele internate în secþii ºi spitale de psihiatrie din întreaga þarã nu suferã aparent de nici o tulburare mintalã acutã, iar multe nici nu necesitã tratament psihiatric. Internarea lor în spitale psihiatrice nu poate fi justificatã prin prevederile Legii sãnãtãþii mintale ºi ele ar trebui de asemenea sã fie considerate ca persoane care au fost lipsite în mod arbitrar de libertate. Aceste persoane au fost internate în spital pe motive nemedicale, aparent doar pentru cã nu li se puteau acorda sprijin ºi servicii adecvate care sã-i ajute pe ei ºi/sau familiile lor în comunitate. Din cauza dizabilitãþii lor, aceste persoane sunt mai vulnerabile în faþa abuzurilor, lucru care pare sã nu fie luat în consideraþie de cãtre personalul spitalelor, deoarece, în cele mai multe locuri, aceºti rezidenþi nu erau þinuþi separaþi de persoanele cu nevoie de îngrijiri diferite. O mare parte din cei numiþi uneori de cãtre personalul medical drept "cazuri sociale" sunt tineri adulþi care au fost plasaþi în spitale psihiatrice ca urmare a externãrii lor din instituþiile pentru copii cu dizabilitãþi mintale. Nevoile lor, mai ales acelea de a fi integraþi în viaþa comunitãþii, sunt ignorate. Amnesty International îºi exprimã îngrijorarea cã mulþi din aceºti rezidenþi nu au fost examinaþi în mod corespunzãtor. Mulþi au primit diagnosticul de "oligofrenie cu tulburãri de comportament" ºi li se administreazã medicamente psihotropice în vederea calmãrii unor comportãri care poate nici nu au o bazã psihiatricã, ci ar rezulta din suferinþã ºi/sau frustrare cauzatã de mediu. Unii dintre ei au fost diagnosticaþi drept "pacienþi cu probleme psihiatrice cronice" ºi au fost internaþi în centre medico-sociale, care în unele cazuri au fost înfiinþate în incinta unui spital de psihiatrie unde rezidenþii fuseserã þinuþi în prealabil. Rezidenþi cu nevoi similare, care erau trataþi similar, au fost observaþi în centrele de reabilitare ºi recuperare, instituþii de internare pe termen lung, subordonate Autoritãþii Naþionale pentru Persoanele cu Handicap.În unele dintre spitalele de psihiatrie desemnate ca "spitale pentru mãsuri de siguranþã maximã", cei care sunt þinuþi pentru tratament conform prevederilor Codului Penal nu sunt separaþi în mod efectiv de cãtre ceilalþi pacienþi ºi rezidenþi, ceea ce conduce ºi mai mult la creºterea riscului ca cei mai vulnerabili sã fie supuºi abuzurilor.În noiembrie 2003, unui reprezentant Amnesty International care a vizitat o secþie psihiatricã pentru bãrbaþi, þinutã încuiatã, din Spitalul Obregia din Bucureºti, i s-a spus cã multe din persoanele care sunt aduse la spital iniþial refuzã sã fie internate, dar apoi sunt "convinse" cã acest lucru este în interesul lor. Dupã aceea, pacienþii semneazã un formular de consimþãmânt pentru primirea tratamentului. Douãzeci de bãrbaþi dintr-o secþie încuiatã erau cu toþii trataþi "voluntar". Câþiva dintre bãrbaþi s-au plâns cã ar dori sã pãrãseascã spitalul, dar nu li se permite. Conform relatãrilor, un bãrbat nu suferea de nici o problemã de sãnãtate mintalã ºi nu primea nici un fel de farmacoterapie. Fusese adus la spital de poliþie ºi a fost descris ca vagabond bolnav de "oligofrenie" , dupã externarea sa din orfelinatul unde crescuse. În timpul petrecut în spital, acest bãrbat nu a fost inclus în nici o activitate educativã sau terapeuticã, nu a fost niciodatã vizitat de vreun asistent social care sã stabileascã care îi sunt nevoile de reintegrare socialã ºi care sã-l ajute cu acest proces.În spitalul psihiatric din Poroschia, reprezentantul Amnesty International a discutat cu Gheorghina Podcoreanu, 24 de ani, adusã în spital la vârsta de 18 ani ºi care a fost crescutã într-o instituþie pentru copii cu dizabilitãþi intelectuale. La vârsta majoratului a fost trimisã în municipiul unde fusese nãscutã ºi apoi a fost internatã neadecvat într-un spital de psihiatrie, deoarece nu existau servicii sociale care sã o ajute cu integrarea în comunitate. La data vizitei (care a avut loc la amiazã), deºi sãnãtoasã, stãtea în pat citind o carte, deoarece în spital nu era cãldurã ºi nu existau nici alte activitãþi adecvate ei.În Mocrea, deºi doar un singur pacient era considerat ca fiind în tratament nevoluntar, marea majoritate a bolnavilor bãrbaþi ºi jumãtate din paciente erau þinuþi în pavilioane încuiate. Nu exista nici un regulament sau procedurã clarã pentru amplasarea pacienþilor în dormitoarele încuiate. Se mai aflau acolo circa 20 pacienþi diagnosticaþi drept "oligofreni" , care fuseserã internaþi neadecvat în spital; unora dintre ei nu li se administra nici un tratament psihiatric. Dintre aceºtia, o pacientã era minorã, iar internarea ei într-un spital psihiatric pentru adulþi reprezintã o violare a angajamentelor pe care România ºi le-a asumat prin semnarea Convenþiei ONU a drepturilor copilului. Anghela Ciurar, 17 ani, a fost adusã în spital de poliþie la vârsta de 13 ani. A fost diagnosticatã cu "oligofrenie de gradul al doilea". Poliþia din Bocsig a emis un certificat de naºtere pe numele ei, dar aparent ea nu avea dreptul la un dosar medical pentru cã nu fusese înregistratã la Fondul Asigurãrilor Sociale de Sãnãtate.În Gãtaia, delegatul Amnesty International a fost iniþial informat de cãtre director cã între 40 ºi 50 de rezidenþi nu au nevoie de vreun program de tratament specific. Majoritatea lor fuseserã transferaþi la acest spital de la o instituþie pentru copii cu dizabilitãþi intelectuale din Lugoº. Ulterior, totuºi, directorul a declarat cã circa 100 de pacienþi/rezidenþ i nu s-ar fi aflat în spitalul de 450 de paturi dacã ar fi existat servicii sociale adecvate care sã-i poatã ajuta cu integrarea în comunitate.Conducerea spitalului psihiatric din Nucet, încerca, aparent cu bune intenþii, sã aplice Legea sãnãtãþii mintale, deºi acest efort nu pãrea sã fie adecvat ºi sistematic. În februarie 2004, la data vizitei delegatului Amnesty International, existau patru cazuri de tratament nevoluntar pentru schizofrenie. Internarea acestor pacienþi a avut loc la cererea familiei lor sau a poliþiei, ca urmare a plângerilor depuse cu referire la conduita pacientului. Cea mai mare parte a pacienþilor aflaþi în tratament nevoluntar se mai aflaserã sub tratament ºi în trecut, iar diagnosticul primit anterior a servit ca bazã pentru internarea lor curentã. Spitalul a informat procurorul despre decizia de a interna o persoanã pentru tratament nevoluntar. Nu existau nici un fel de documente care sã arate cã pacienþii sau reprezentanþii lor legali ar fi fost informaþi despre deciziile comisiei ºi ale procurorului, ca ºi asupra dreptului lor la un recurs juridic. O comisie compusã din psihiatri ai spitalului revizuia la fiecare 15 zile necesitatea aplicãrii unui tratament. Delegatul Amnesty International a fost informat cã procedura pentru aplicarea Legii sãnãtãþii mintale fusese discutatã imediat dupã adoptarea ei în vara lui 2002 de cãtre Direcþia de sãnãtate publicã a judeþului Bihor, o instituþie care pãrea sã sprijine unitãþile psihiatrice pentru care era responsabilã cu mai multã eficienþã decât cele din alte judeþe vizitate. În 2003 au avut trei sau patru cazuri de tratament nevoluntar. Un pacient intervievat de delegatul Amnesty International a fost internat la propria sa cerere în data de 13 ianuarie 2004, pentru tratament împotriva consumului de droguri. Ca urmare a cererii mamei pacientului, tratamentul sãu a fost "reclasificat" pe 2 februarie 2004 ca nevoluntar, pentru motive pe care personalul medical nu a putut sã le lãmureascã. Dosarul pacientului nu conþinea o copie a scrisorii adresate procurorului, referitoare la motivele pentru acordarea de tratament nevoluntar, ºi nici confirmarea de cãtre procuror a deciziei comisiei. Pacientul nu fusese informat dacã procurorul a aprobat aceastã decizie; nu fusese informat asupra dreptului sãu de a face recurs juridic; de asemenea, nu ºtia nimic despre posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat în acest proces.La fel ca în alte spitale de psihiatrie vizitate, în spitalul din Nucet se aflau 15-20 de rezidenþi care fuseserã internaþi acolo din "motive sociale". La 1 decembrie 2003, o secþie a spitalului a fost transformatã într-un centru medico-social. Cea mai mare parte a celor 98 de rezidenþi fusese transferatã la Nucet de la instituþiile pentru copii. Cea mai recentã internare de acest fel a avut loc la 1 decembrie 2003, deºi nu era clar de ce nu s-a încercat plasarea acestei persoane într-un centru de recuperare ºi reabilitare. Evaluarea rezidenþilor a fost efectuatã de cãtre spital de-a lungul a ºase luni. Este posibil ca aceastã evaluare sã nu fi fost efectuatã adecvat pentru toþi rezidenþii. Întrebat câþi dintre rezidenþii sufereau de boli de spectru autistic, medicul psihiatru al centrului a dat urmãtorul rãspuns: "Autismul este o boalã ce se gãseºte doar la copii. Ulterior se transformã într-o altã boalã psihiatricã." Centrul mai are de asemenea în îngrijire circa 20 de rezidenþi care au fost plasaþi într-o casã protejatã din sat.Condiþii de traiMulte dintre clãdirile spitalelor de psihiatrie pe care reprezentantul Amnesty International le-a vizitat, precum ºi acelea descrise în rapoartele primite de cãtre organizaþie, se aflau într-o condiþie proastã ºi necesitau reparaþii majore. Majoritatea secþiilor nu erau mobilate ºi renovate adecvat; în multe locuri saltelele ºi cearceafurile erau de proastã condiþie, uneori complet inadecvate. Nivelul general de salubritate din multe locuri era nesatisfãcãtor, uneori neigienic. Unitãþile psihiatrice din România cu greu pot pune la dispoziþia pacienþilor ºi rezidenþilor un spaþiu privat corespunzãtor. Aglomerarea din unele spitale are ca rezultat faptul cã pacienþii trebuie sã împartã paturile între ei. În unele cazuri, pacienþii dormeau în acelaºi pat pentru cã aceasta era singura soluþie de încãlzire în pavilioanele lipsite de cãdurã. Situaþia era ºi mai proastã în secþiile ºi spitalele pentru pacienþii pe termen lung ºi pentru cei cu cele mai severe dizabilitãþi, ºi, ca atare, cu nevoi de îngrijire mult mai complexe. Multe din aceste spitale se aflau în zone rurale îndepãrtate, iar pacienþii nu aveau nici un contact cu comunitatea.Majoritatea administratorilor de spital au declarat reprezentantului Amnesty International cã fondurile pentru menþinerea unitãþilor erau insuficiente. Unui director de spital i s-a spus de cãtre o oficialitate de la direcþia judeþeanã de sãnãtate publicã sã-ºi gãseascã "sponsori" care sã-i acorde fondurile necesare modernizãrii spitalului. Deºi situaþia varia întrucâtva la nivelul judeþelor, în mod frecvent bugetele spitalelor nu ajungeau nici mãcar pentru asigurarea hranei pacienþilor ºi rezidenþilor. Ca atare, alimentele din spital erau de o cantitate ºi calitate insuficiente, iar pacienþii pe termen lung din multe secþii ºi spitale pãreau sã fie subnutriþi.Nivelul igienei personale din multe secþii ºi spitale era în general nesatisfãcãtor. Pacienþii ºi rezidenþii fãceau duº în sãli de proastã condiþie, de obicei doar o datã pe sãptãmânã. Toaletele erau defecte în mod frecvent, ºi nu erau dotate pentru persoanele cu dizabilitãþi. Pacienþii pe termen lung deþineau puþine lucruri personale, uneori nici pe acelea. Rapoartele despre pacienþii pe termen lung i-au descris pe mulþi dintre aceºtia ca fiind îmbrãcaþi prost, uneori fãrã încãlþãminte; alþii erau îmbrãcaþi sumar sau li se permitea sã se deplaseze dezbrãcaþi. Multe secþii ºi spitale aveau puþine (sau inexistente) programe pentru activitãþi recreative sau distractive, mai ales în lunile de iarnã. În unele secþii ºi spitale pacienþii nu aveau deloc acces la activitãþile în aer liber. Problema încãlzirii spitalelor de psihiatrie este cronicã, iar în iarna lui 2003-2004 multe dintre instituþii nu au fost din nou capabile sã punã la dispoziþia pacienþilor ºi rezidenþilor lor condiþii de trai corespunzãtoare, sau au avut mari dificultãþi în asigurarea acestora. Aceastã situaþie a avut un efect negativ asupra stãrii de sãnãtate psihologicã ºi fizicã a pacienþilor ºi rezidenþilor, mai ales a acelora þinuþi pe termen lung. Rapoartele despre consecinþele acestor condiþii de trai erau sporadice. În decembrie 2001, lipsa cãldurii din spitalul psihiatric din Jebel a condus la moartea a cinci pacienþi din cauza hipotermiei. Rapoarte recente referitoare la spitalul psihiatric din Poiana Mare, unde 18 pacienþi au decedat în ianuarie ºi februarie 2004 mai ales, conform relatãrilor, din cauza subnutriþiei ºi a hipotermiei, confirmã faptul cã situaþia din multe locuri poate sã fi ajuns criticã.Majoritatea pacientelor din secþia de psihiatrie pentru femei din cadrul spitalului general din Târnãveni erau situate în douã saloane largi care erau þinute încuiate în mod constant. Existau circa 100 de paciente în aºa-zisul "salon încuiat de sus" ºi circa 50 de paciente în "salonul încuiat de jos". Lângã acesta din urmã se afla "camera încuiatã de jos", unde circa zece femei cu dizabilitãþi foarte grave erau þinute fãrã acces la apã, iar toaleta nu avea þevi. Pacientele nu aveau acces la accesorii de toaletã de bazã ºi se puteau spãla doar o datã pe sãptãmânã. Toate femeile din secþii aveau la dispoziþie pentru duº doar douã ore de apã caldã în zilele de vineri; nu aveau la dispoziþie nici un fel de prosoape. Personalul medical nu se asigura cã femeile din "salonul încuiat de jos" ºi cele din "camera încuiatã de jos" erau îmbrãcate în mod adecvat. Pacientele umblau adesea îmbrãcate sumar sau dezbrãcate, ºi puþine dintre ele purtau încãlþãminte. Podeaua spitalului era adesea rece ºi udã. În "camera încuiatã de jos", podeaua era mai tot timpul acoperitã de fecale ºi urinã deoarece pacientele þinute aici erau incontinente. Unele paciente petreceau întreaga zi în îmbrãcãminte ºi cearceafuri pline de urinã ºi acoperite de fecale. Pacientele nu aveau un regim alimentar satisfãcãtor ºi variat. În "salonul încuiat de jos" ºi în "camera încuiatã de jos", pacientele erau obligate sã serveascã masa în dormitoare, deºi sala de mese se afla în apropiere. Mâncarea le era servitã printr-o deschizãturã din uºã ºi personalul medical nu le supraveghea în timpul mesei. Nu aveau tacâmuri ºi mâncau cu mâinile. Pacientele îºi aruncau între ele farfuriile de metal folosite la mese, adesea alegându-se cu vãtãmãri. Farfuriile nu erau adunate imediat dupã mese. La prânz, pacientele trebuiau sã predea farfuriile folosite pentru supã, care erau apoi folosite fãrã sã fie spãlate de cãtre alte paciente. Femeile din saloanele încuiate aveau pãrul tuns foarte scurt sau erau rase în cap. Pacientele trebuiau adesea sã împartã paturile între ele, mai ales în "saloanele încuiate de jos", unde, datoritã lipsei de saltele ºi pãturi adecvate, pacientele se înghesuiau uneori trei într-un singur pat.Spitalul de psihiatrie din Gãneºti, care în vara lui 2003 avea în îngrijire circa 150 de persoane, constã din trei unitãþi. În 2003, conform relatãrilor, condiþiile de trai erau proaste la nivelul întregii instituþii, probabil ceva mai bune într-una dintre unitãþi, unde erau þinuþi pacienþii cu mai puþine dizabilitãþi. Saltelele erau rupte, adesea cu arcurile sãrite în afarã. Dacã se udau, erau scoase afarã sã se usuce, dar fãrã a fi mai întâi curãþate. Mai toate paturile aveau cearceafuri murdare ºi adesea neschimbate. Majoritatea pacienþilor nu erau îmbrãcaþi adecvat, cei mai mulþi erau în pijamale adesea zdrenþuite. Puþini purtau propria îmbrãcãminte. Un rezident incontinent nu ar fi fost curãþat decât dupã schimbarea pijamalei sale. Mulþi rezidenþi nu aveau lenjerie de corp iar femeilor nu li se dãdeau pansamente sanitare la vremea ciclului menstrual. La vremea meselor era întotdeauna agitaþie, cu bãtãi care izbucneau între pacienþii sau rezidenþii prost supravegheaþi. Calitatea hranei pãrea sã fie foarte proastã ºi la masã nu se servea apã. Ca tacâmuri se foloseau doar lingurile.În mai 2003 s-a raportat lipsa medicamentelor, alimentelor, electricitãþii ºi a condiþiilor elementare de igienã la Spitalul universitar de psihiatrie "Socola" din Iaºi. Pacienþii s-au plâns cã regimul lor alimentar consta doar din supã, cartofi ºi orez. Conducerea spitalului a susþinut, conform relatãrilor, cã fondurile alocate îngrijirii psihiatrice erau mult mai puþin suficiente pentru desfãºurarea acestui serviciu decât fondurile acordate altor tipuri de îngrijiri medicale ale bolnavilor internaþi.În luna iulie 2003, timp de cel puþin trei sãptãmâni, la secþia de psihiatrie din spitalul judeþean din Bacãu au avut loc aglomerãri de pacienþi care au ajuns sã împartã paturile între ei. Situaþia din camera de urgenþã a fost descrisã de cãtre un psihiatru ca fiind "de nesuportat".Conform relatãrilor, la data de 8 decembrie 2003 spitalul psihiatric din Gãtaia, care avea în îngrijire circa 450 de pacienþi ºi rezidenþi, a rãmas fãrã cãldurã datoritã lipsei de cãrbuni, deºi temperatura de afarã fusese de minus 2°Celsius (cea mai joasã temperaturã atinsã în acea zi era de minus 6°C). La data vizitei delegatului Amnesty International din februarie 2004, situaþia încãlzirii se îmbunãtãþise doar uºor, deºi nu devenise satisfãcãtoare. Trei din cele zece pavilioane fuseserã închise pentru iarnã, deoarece nu deþineau boilere de încãlzire, iar pacienþii ºi rezidenþii fuseserã transferaþi în alte pavilioane, exacerbându-se astfel aglomerarea din ele. ªi cantina fusese închisã datoritã crizei de cãldurã. Conform relatãrilor, unora dintre pacienþi/rezidenþ i li s-a permis sã utilizeze sãlile de mese care se înfiinþaserã în unele pavilioane. O astfel de salã era foarte micã ºi îngustã. Existau câteva mese ºi scaune de plastic, care fuseserã puse unele peste altele, dar era greu de crezut cã un asemenea spaþiu ar fi putut fi vreodatã folosit. Saltelele ºi cearceafurile din multe dormitoare erau inadecvate ºi într-o condiþie inacceptabilã , ºi nu existau îndeajuns de multe perne pentru toþi pacienþii ºi rezidenþii. Unele toalete erau într-o condiþie îngrozitoare. Toaletele de la parterul pavilionului nr. 32 erau defecte, fãrã uºi, ºi toate mecanismele de tras apa erau stricate. În acelaºi pavilion, o camerã pentru activitãþi zilnice conþinea câteva scaune rupte ºi un televizor defect. În multe din saloane nu existau mãsuþe de pat sau dulapuri unde pacienþii ºi rezidenþii sã-ºi þinã lucrurile personale. Fondurile spitalului alocate hranei au fost descrise de director ca fiind extrem de insuficiente. În cursul anului 2003, mesele au constat aproape mereu din paste ºi orez. Câteva fonduri suplimentare fuseserã obþinute la mijlocul lui decembrie 2003, dar tot nu erau de ajuns pentru a asigura pacienþilor produse de lapte, fructe sau legume proaspete. În plus, bucãtãria era într-o stare de reparaþie proastã, nu avea destul personal, astfel încât în unele seri nu se servea nici un fel de mâncare gãtitã.La sfârºitul lunii decembrie 2003, secþia de psihiatrie a spitalului din Petroºani, situatã într-o clãdire veche, se afla într-o stare avansatã de deteriorare, având ºi toaletele defecte. Datoritã frigului, pacienþii stãteau în paturi îmbrãcaþi, inclusiv cu cãciulile pe cap. Unii dintre pacienþi aveau posibilitatea de a utiliza mici reºouri care sã-i încãlzeascã în timpul zilei. Cu toate acestea, utilizarea oricãrui aparat electric pe timp de noapte era interzisã datoritã instalaþiilor electrice vechi ºi a pericolului de incendiu. "Situaþia este asemãnãtoare cu cea din anii trecuþi, doar cã acum s-a acutizat, deoarece nu sunt bani pentru reparaþia instalaþiei termice, pentru plata energiei electrice sau chiar a medicamentelor" , a declarat unui ziarist local Dr. Victor Marge, ºef al secþiei de psihiatrie .La începutul lui ianuarie 2004 s-a relatat cã spitalul psihiatric din Vulcan nu avusese cãldurã timp de peste o sãptãmânã, chiar dacã temperaturile de afarã coborâserã uneori sub minus 10°Celsius.Tot în ianuarie 2004 s-a relatat despre deteriorarea rapidã a condiþiilor din spitalul de psihiatrie din Turceni, care are în îngrijirea sa 105 pacienþi ºi rezidenþi þinuþi într-o clãdire cu igrasie, pe cale de prãbuºire, mirosind a urinã ºi mizerie. Pacienþii aveau pãduchi ºi purtau pijamale care erau zdrenþuite ºi foarte murdare. Hrana lor consta doar din orez sau supã de cartofi. Întregul stoc de medicamente conþinea doar câteva tuburi de Diazepam ºi Levomepromazin. Comenzile pentru medicamente nu erau livrate în mod frecvent ºi erau în cantitãþi insuficiente. Dupã plecarea singurului doctor din spital, pacienþii erau vizitaþi o datã pe sãptãmânã de cãtre un psihiatru pensionat.La data vizitei delegatului Amnesty International din 4 februarie 2004, spitalul psihiatric din Mocrea nu avea electricitate, apã sau încãlzire datoritã unei þevi sparte care scurt-circuitase instalaþiile electrice ºi produsese inundaþie în bucãtãrie. Datoritã fondurilor insuficiente, spitalul era silit sã utilizeze lemne de încãlzit luate din propriul parc. Cele mai multe încãperi aveau sobe care erau aprinse doar o singurã datã, dimineaþa. Cu toate acestea, în trei încãperi din salonul de bãrbaþi nu exista nici o sobã. Într-una din aceste camere erau la un moment dat 22 de bãrbaþi în 15 paturi. Intrarea într-altã încãpere era blocatã cu bãnci din sala de mese ºi cu o masã lungã. Ferestrele din aceastã încãpere micã erau acoperite cu placaj iar lumina electricã nu funcþiona. Existau patru paturi rupte pentru ºase bãrbaþi care, conform relatãrilor, sufereau de complexe deteriorãri intelectuale, fizice ºi senzoriale. Condiþii la fel de îngrozitoare dominau o încãpere încuiatã din salonul de femei, unde ºase femei aflate în cinci paturi aveau nevoie sã fie curãþate ºi sã li se schimbe îmbrãcãmintea murdarã. Exista doar o salã de baie pentru cei 115 pacienþi/rezidenþ i ai spitalului. Aceasta consta din douã duºuri descoperite ºi cu nici un spaþiu pentru schimbare. Coridoarele lungi care conduceau la sala de baie nu erau încãlzite.Norme detaliate pentru condiþiile din spitale ºi pentru tratamentul pacienþilor cu tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale au fost stabilite prin Principiile BM ºi prin Al VIII-lea raport annual al CPT. Având în vedere resursele limitate ale guvernului român alocate finanþãrii serviciilor sociale, Amnesty International atrage atenþia asupra urmãtoarei declaraþii CPT referitoare la obligaþia unui stat de a crea condiþii adecvate în spitalele psihiatrice: "Scopul trebuie sã fie oferirea unor condiþii materiale care sã contribuie la tratamentul ºi bunã-starea pacienþilor; în termeni psihiatrici, un mediu terapeutic pozitiv… Calitatea condiþiilor de trai ºi de tratament ale pacienþilor depinde inevitabil într-o considerabilã mãsurã de resursele disponibile. CPT recunoaºte cã în cazul unor dificultãþi economice grave, sacrificii trebuie fãcute, inclusiv în instituþii de sãnãtate. Cu toate acestea, în lumina faptelor descoperite de-a lungul unor vizite, Comitetul doreºte sã sublinieze cã satisfacerea unor nevoi elementare de viaþã trebuie întotdeauna garantatã în instituþiile unde Statul are persoane în îngrijirea ºi/sau custodia sa. Acestea includ alimentaþia suficientã, cãldura ºi îmbrãcãmintea, iar în cazul instituþiilor de sãnãtate – ºi medicaþia adecvatã. Lipsa medicaþiei ºi a terapiei adecvate; metode de imobilizare ºi de izolare; rele tratamenteDe-a lungul anului 2003, Amnesty International a primit informaþii conform cãrora mulþi pacienþi au fost lipsiþi de tratament medical adecvat, ºi cã spitalele psihiatrice nu erau în general capabile sã asigure provizii corespunzãtoare de medicaþie psihiatricã datoritã lipsei de resurse alocate. Lipsa medicaþiei psihiatrice a afectat chiar ºi cele mai bune spitale psihiatrice din þarã, precum Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucureºti ºi Spitalul universitar de psihiatrie "Socola" din Iaºi. În unele cazuri relatate, lipsa medicaþiei a condus la utilizarea unor metode de imobilizare ºi izolare care violau principiile internaþionale ale drepturilor omului. În alte cazuri, procedurile de imobilizare ºi izolare, care violau principiile internaþionale ale drepturilor omului precum ºi normele de conduitã profesionalã din domeniu, au rezultat din lipsa de respect faþã de dreptul la autonomie personalã a pacienþilor/rezidenþ ilor, ºi/sau a inabilitãþii personalului de a avea de-a face cu o comportare perceputã drept provocatoare.În plus, puþine spitale deþineau personal ºi facilitãþi care sã ofere o gamã largã de terapii ºi activitãþi terapeutice ºi de reabilitare, inclusiv, inter alia, accesul la terapia ocupaþionalã, terapia de grup, artã, teatru, muzicã ºi sport. Conform CPT, pacienþii trebuie sã aibe acces regulat la camere de recreere echipate adecvat, ºi sã aibe posibilitatea de a face zilnic exerciþii în aer liber; este de asemenea de dorit ca acestora sã li se ofere activitãþi de educare ºi muncã adecvatã. Principiul 14 al Principiilor BM noteazã în mod specific urmãtoarele resurse care ar trebui sã fie puse la dispoziþie în unitãþile de sãnãtate mintalã:"a) Personal medical calificat ºi alt tip de personal specific, care sã fie în numãr suficient; posibilitatea unui spaþiu privat pentru fiecare pacient, precum ºi a unui program de terapie adecvat ºi activ;b) Echipament de diagnosticare ºi terapie pentru pacient;c)Tratament adecvat, regulat ºi amãnunþit, inclusiv provizii de medicamente. "În unele secþii ºi spitale, terapia ocupaþionalã echivala cu faptul cã pacienþii ºi rezidenþii îndeplineau muncile personalului (curãþare, spãlare, depozitarea cãrbunilor etc.), fãrã primirea nici unei plãþi.Puþini pacienþi intervievaþi de Amnesty International fuseserã informaþi asupra medicaþiei prescrise ºi asupra efectelor acesteia. Se pare cã nu exista nici o metodã sistematicã de a se asigura obþinerea unui consimþãmânt liber ºi informat referitor la medicaþia acordatã. În cazul pacienþilor care primeau medicamente împotriva voinþei lor, nu exista nici un mecanism independent care sã asigure faptul cã tratamentul administrat era corespunzãtor ºi în avantajul lor. CPT a recomandat ca "fiecãrui pacient competent, fie el voluntar sau nevoluntar, trebuie sã i se acorde posibilitatea de a refuza tratamentul sau orice altã intervenþie medicalã. Orice derogare de la acest principiu fundamental trebuie sã se bazeze pe lege ºi sã se refere doar la circumstanþe excepþionale definite clar ºi strict. Bineînþeles, consimþãmântul pentru un tratament poate fi considerat liber ºi informat doar dacã se bazeazã pe informaþie integralã, exactã ºi amãnunþitã despre boala pacientului ºi despre tratamentul propus; descrierea terapiei prin ºoc electric ca "terapie prin somn" este un exemplu de informaþie parþialã ºi inexactã despre tratamentul respectiv. În consecinþã, tuturor pacienþilor trebuie sã li se acorde în mod sistematic informaþii relevante despre boala lor ºi despre tratamentul propus pentru ei. Informaþii relevante (rezultate etc.) trebuie de asemenea oferite dupã tratament." Principiul 11 al Principiilor BM defineºte ºi el prevederi concrete ºi procedurale în ceea ce priveºte consimþãmântul liber ºi informat pentru tratament.În multe secþii ºi spitale pacienþii nu pãreau sã primeascã tratament adecvat pentru bolile lor somatice , de care sufereau în plus faþã de bolile lor psihiatrice. Conform relatãrilor, unor pacienþi ºi rezidenþi din spitalele psihiatrice li s-a refuzat tratamentul medical adecvat pentru bolile somatice deoarece alte spitale nu doreau sã-i admitã pentru tratament.Asistenþa stomatoogicã era neglijatã în multe secþii ºi spitale, iar mulþi pacienþi, mai ales cei care erau internaþi pe termen lung, sufereau de probleme dentare serioase.Amnesty International a mai primit de asemenea informãri conform cãrora unii doctori ºi asistenþi medicali nu îi trateazã pe pacienþi cu respectul cuvenit ºi s-au implicat în practici neadecvate (vezi detaliile de mai jos) cu ocazia examinãrii pacienþilor sau/ºi cu ocazia eliberãrii sau stocãrii de medicamente. Lipsa de personal, aglomerarea ºi lipsa aparentã de organizare adecvatã a tratamentului ar fi putut sã fi motivat aceste practici. Foarte puþini asistenþi beneficiaserã de pregãtire profesionalã psihiatricã specialã.Infirmierii - de asemenea, în numere limitate ºi fãrã nici o pregãtire adecvatã care sã le permitã sã confrunte comportamente care ar putea fi considerate provocatoare sau supãrãtoare – erau cei care se ocupau mai ales de supravegherea pacienþilor. Din cauza lipsei de respect faþã de pacienþi sau a lipsei de personal ºi de pregãtire profesionalã, infirmierii nu reuºeau adesea sã îi protejeze de abuzuri (inclusiv sexuale) pe pacienþii mai vulnerabili. Conform unor cazuri relatate, infirmierii utilizau forþa excesivã sau aplicau deliberat rele tratamente pacienþilor. Adesea, infirmierii atribuiau munca ce le revenea, ca de exemplu curãþarea saloanelor, pacienþilor/rezidenþ ilor din grija lor.Metodele de imobilizare ºi izolare din multe secþii ºi spitale de psihiatrie nu erau în conformitate cu standardele internaþionale, iar în unele cazuri echivalau cu tratamentele sau pedepsele crude, inumane ºi degradante. În privinþa utilizãrii imobilizãrii ºi a izolãrii nu existau nici un fel de reguli ºi nu se þinea nici o evidenþã. Izolarea era impusã adesea ca pedeapsã. În unele cazuri în care erau implicaþi pacienþi care fuseserã admiºi pentru tratament voluntar, izolarea a echivalat cu privarea arbitrarã de libertate ºi cu detenþia.CPT solicitã existenþa unui regulament clar definit pentru aplicarea imobilizãrii. "Acel regulament ar trebui sã afirme clar cã încercãrile iniþiale de imobilizare a pacienþilor agitaþi sau violenþi trebuie sã fie, în mãsura posibilitãþilor, non-fizice (de exemplu, instrucþie verbalã) ºi cã atunci când imobilizarea fizicã este necesarã, trebuie sã fie limitatã în principiu la controlul manual. Personalul din instituþiile psihiatrice trebuie sã primeascã pregãtire profesionalã în tehnici de control non-fizic ºi manual faþã de pacientul agitat sau violent. Deþinerea unor asemenea tehnici va permite personalului sã aleagã rãspunsul cel mai adecvat în momentul confruntãrii cu situaþii dificile, astfel reducând în mod semnificativ riscul rãnirii pacienþilor ºi personalului. " Utilizarea instrumentelor de tip centuri sau cãmaºa de forþã trebuie sã fie doar foarte rarã, ºi întotdeauna trebuie sã fie fãcutã ori la ordinul expres al unui doctor ori sã fie adusã imediat în atenþia unui doctor.În ce priveºte izolarea – sau mai exact închiderea unei persoane singure într-o încãpere – unor pacienþi violenþi sau "dificili", CPT a notat cã aceastã procedurã este în curs de abandonare în multe þãri. Mai mult, CPT a recomandat ca: "Atâta vreme cât izolarea mai este încã practicatã, ea trebuie sã fie subiectul unui regulament exact, care sã afirme clar mai ales: tipurile de cazuri când poate fi utilizatã; obiectivele care se încearcã a fi atinse; durata sa ºi necesitatea unor revizuiri regulate; existenþa unui contact uman adecvat; necesitatea ca personalul sã fie extrem de atent. Izolarea nu ar trebui niciodatã sã fie folositã drept pedeapsã. Fiecare caz de imobilizare fizicã a unui pacient (control manual, utilizarea unor instrumente de imobilizare fizicã, izolare) trebuie sã fie notat într-un registru special stabilit pentru acest scop (precum ºi în dosarul pacientului) . Nota trebuie sã conþinã ora la care mãsura a început ºi când s-a terminat, circumstanþele cazului, motivele pentru care s-a aplicat mãsura, numele doctorului care a ordonat-o sau aprobat-o, precum ºi o descriere a eventualelor vãtãmãri ale pacienþilor sau personalului. " Cerinþe similare pentru administrarea imobilizãrii fizice sau a izolãrii sunt stabilite în Principiul 11 (11) al Principiilor BM .Unele secþii ºi spitale de psihiatrie nu deþineau nici un fel de sistem de asistenþã a pacienþilor care susþineau cã ar fi fost rãu trataþi de poliþiºti înainte de aducerea lor la spital. Doar în cazuri foarte rare, dacã victima rãu tratamentului nu era admisã în spital pentru tratament nevoluntar, sau dacã era externatã într-un timp foarte scurt, a fost posibil pentru acea persoanã sã obþinã un certificat medico-legal pentru vãtãmãrile suferite ca urmare a rãu tratamentului ºi sã depunã o plângere. Delegatului Amnesty International i s-a confirmat de cãtre doctorii din unele spitale cã unii dintre pacienþii aduºi la spital de cãtre poliþie aveau rãni care confirmau afirmaþiile lor cã ar fi fost bãtuþi. Aceste rãni erau notate în dosarul medical, dar nu exista nici un sistem prin care pacienþii sã fie asistaþi cu depunerea unei plângeri.În februarie 2003 s-a relatat cã secþia de psihiatrie a spitalului municipal din Roman a recurs la "practici medievale" de imobilizare a pacienþilor violenþi, prin legarea lor de paturi. Doctorul-ºef al secþiei a declarat unui ziarist local urmãtoarele: "Din noiembrie [2002] nu am mai primit medicamente cu efecte sedative, aºa cã a trebuit sã recurgem la metode care nu sunt prea ortodoxe…" În plus faþã de lipsa de medicamente, secþia cu o capacitate de 74 de paturi era lipsitã de un numãr corespunzãtor de personal medical, având doar o singurã asistentã care lucra într-un schimb.În martie 2003, la spitalul de psihiatrie Poroschia din judeþul Alexandria, un ziarist a descoperit cinci bãrbaþi închiºi într-o încãpere cu patru paturi. Unul dintre ei era legat de pat cu un lanþ în jurul mâinii drepte. Ferestrele nu aveau geamuri, iar pacienþii erau siliþi sã utilizeze drept toaletã o gãleatã din colþul camerei. Conform relatãrilor, directorul spitalului ar fi declarat cã nu mai deþineau medicamente pentru tratamente, deoarece bugetul fusese epuizat; ca atare, era nevoie ca unii dintre pacienþi sã fie imobilizaþi; iar alþii se aflau þinuþi în camere încuiate deoarece nu exista destul personal care sã-i însoþeascã la toaletele care oricum erau defecte. În mai 2003, Ministerul Sãnãtãþii a anulat decizia sa de închidere a spitalului dupã ce a constatat cã au avut loc unele îmbunãtãþiri.Cu toate acestea, practicile inacceptabile de izolare din acest spital au fost observate ºi în condiþiile în care erau disponibile medicamente psihiatrice adecvate. În noiembrie 2003, un reprezentant Amnesty International a vizitat spitalul din Poroschia, la acea datã aflat sub administraþia unui nou director. Deºi la data vizitei multe din încãperi fuseserã proaspãt renovate ºi dotate cu noi paturi ºi cearceafuri, tratamentul acordat pacienþilor pãrea sã fie puþin schimbat. Patru pacienþi descriºi de cãtre medicul psihiatru ca fiind "foarte agresivi" erau þinuþi într-o camerã cu o uºã nouã de metal ºi cu douã lacãte triple. Acest psihiatru nu a considerat ca neprofesionalã raþiunea de a þine pacienþi "agresivi" laolaltã într-o camerã încuiatã, cu aparent puþinã supraveghere. În timpul vizitei, unul dintre pacienþi, mai în vârstã, foarte fragil ºi suferind de demenþã, era adormit. Întrebat care era motivul exact pentru care acesta era þinut într-o camerã încuiatã, psihiatrul a rãspuns cã pacientul ar putea sã încerce sã fugã din spital. Un alt pacient mai în vârstã, care nu pãrea sã se þinã bine pe picioare, se afla lângã pat. Boala celui de-al treilea pacient, care era întins într-o stare de inconºtienþã, a fost descrisã de medicul psihiatru ca delirium tremens. Al patrulea pacient, un bãrbat în vârstã de 41 de ani care suferea de schizofrenie ºi care fusese sub tratament intermitent începând cu 1981, nu pãrea nici el sã demonstreze vreun comportament agresiv în timpul vizitei. La fel cu alþi pacienþi din spital, nu primea nici un fel de terapie cu excepþia farmacoterapiei. Nu îi era permis sã pãrãseascã încãperea care avea o micã toaletã adiacentã.Conform relatãrilor, în spitalul psihiatric din Gãneºti, în vara lui 2003, în una dintre cele trei unitãþi se aflau bãrbaþi care fuseserã consideraþi prin Codul de Procedurã Penalã ca fiind iresponsabili. În timpul zilei, deºi majoritatea pacienþilor stãteau în unitate, ei aveau acces liber în alte pãrþi ale spitalului ºi puteau sã se întâlneascã cu alþi pacienþi/rezidenþ i. În celelalte douã unitãþi se aflau pacienþi/rezidenþ i de ambele sexe, amplasaþi totuºi în dormitoare separate. Unele paciente s-au plâns cã au fost violate de mai multe ori sau abuzate sexual de cãtre bolnavi. O pacientã a fost trimisã pe 29 iulie 2003 la un spital din Galaþi pentru efectuarea unui avort, iar personalul nu a arãtat nici o îngrijorare faþã de împrejurãrile în care pacienta a devenit însãrcinatã. Pacienþii s-au plâns cã sunt victime ale violenþei din partea altor pacienþi, care au rezultat în vãtãmãri. În unele cazuri, personalul nu a intervenit nici dupã ce aceste incidente le-au fost aduse la cunoºtinþã. Conform relatãrilor, unii dintre pacienþi erau folosiþi de cãtre personal ca sã menþinã ordinea sau ca sã-i reþinã cu forþa pe alþi pacienþi/rezidenþ i.În salonul psihiatric de femei din spitalul din Târnãveni, conform relatãrilor, doctorii ºi asistenþii examinau ºi tratau pacienþii în vãzul tuturor celor din salon. Asistenþii dãdeau pacienþilor medicamente ca sã le distribuie altor pacienþi, fãrã a verifica dacã medicamentele fuseserã date pacientului corect ºi dacã acesta le-a ºi luat. Medicamentele erau adesea lãsate nepãzite.Vãtãmãrile datorate accidentelor sau comportamentului violent al altor pacienþi erau frecvente, iar asistenþa oferitã în aceste cazuri era adesea înceatã. Pacienþilor mai vulnerabili nu li se oferea nici o protecþie. În data de 19 iulie 2002, o femeie – a cãrei identitate este confidenþialã pentru protejarea ei faþã de eventualele hãrþuiri – a refuzat sã-ºi aibe capul ras ºi a început sã strige. Conform relatãrilor, infirmierul a pãlmuit-o peste faþã, i-a îndoit braþul la spate ºi a încercat cu ajutorul altui pacient sã o tragã pe jos pânã la aparatul de ras. Incidentul a fost raportat de cãtre un voluntar din spital asistentei-ºefe, care iniþial a pãrut sã fie îngrijoratã în legãturã cu utilizarea forþei, dar apoi a justificat-o spunând cã pacienta fusese agitatã.În Gãtaia, un grup de rezidenþi cu dizabilitãþi intelectuale, care nu aveau nevoie de nici un tratament psihiatric, lucrau într-un atelier, urmând sarcinile date de personal, inclusiv descãrcarea ºi depozitarea regulatã de cãrbuni pentru încãlzire. Aceºtia s-au plâns cã din anul 2000 nu au mai fost plãtiþi pentru munca lor.În acelaºi spital, camera de izolare avea o uºã fãcutã din bare de fier, bucãþi de geam spart ºi din o saltea murdarã. Delegatul Amnesty International a observat un ºobolan în camera care nu era ocupatã de nimeni în acel moment.Spitalul de psihiatrie din Mocrea nu putea sã ofere decât farmacoterapie; terapia ocupaþionalã fusese întreruptã în 1989. Pacienþii ºi rezidenþii nu aveau nici un acces la camera de zi, care fusese închisã. Îngrijirea stomatologicã era disponibilã doar în cazuri de urgenþã pentru pacienþii care aveau posibilitatea de a plãti pentru acest serviciu. Pacienþii/rezidenþ ii aveau acces limitat la îngrijirile medicale nepsihiatrice. Un bãrbat care suferea de miastenie (o boalã neuro-muscularã cauzatã de o anormalitate imunologicã dobânditã) nu primise de vreo doi-trei ani nici un tratament pentru aceastã boalã. Bãrbatul avea cârje de aluminiu rupte ºi nu se putea deplasa decât cu ajutorul altui pacient sau membru al personalului. Spitalul nu era capabil sã acorde tratament corespunzãtor unui alt rezident, care nu avea probleme de sãnãtate mintalã ºi care suferise o vãtãmare serioasã a capului în 2001. În urma acestei rãniri, îi lipsea o bucatã mare de piele de pe frunte, lãsând craniul liber expus. În timpul vizitei sale, reprezentantul Amnesty International a observat o femeie de 38 de ani care era dezbrãcatã, întinsã pe faþã ºi doar puþin acoperitã. Cu douã sãptãmâni înainte ea suferise arsuri pe toatã spinarea dupã ce cãmaºa de noapte îi luase foc în timp ce se sprijinea de o sobã. Conform relatãrilor, spitalul general a refuzat sã o admitã pentru tratament. Psihiatrul secþiei i-a prescris un tratament dupã ce s-a consultat prin telefon cu medicul specialist de la spitalul general.În spitalul psihiatric din ªtei, directorul i-a explicat reprezentantului Amnesty International cã în decembrie 2003 ºi ianuarie 2004 spitalul a rãmas fãrã Levomepromazin, medicament care a trebuit sã fie cumpãrat cu bani colectaþi de la personal, cu scopul de a se asigura tratamentul zilnic pentru 50-60 de pacienþi. Bugetul spitalului pentru medicamente fusese redus de la 1,7 miliarde lei în 2003 la 1,2 miliarde lei în 2004. Conform regulamentelor care au intrat în vigoare la începutul anului 2004, spitalele achiziþioneazã medicamente prin licitaþie publicã organizatã prin internet. Spitalele trebuie sã aºtepte timp de 15 zile un rãspuns de la un furnizor interesat, iar uneori nu se primeºte nici un rãspuns. La data vizitei delegatului Amnesty International din februarie 2004, spitalul mai avea Diazepam doar pentru o singurã zi. O situaþie similarã a fost raportatã în spitalul psihiatric din Nucet, unde personalul medical ar fi preferat sã utilizeze medicamente psihiatrice dintr-o generaþie mai nouã, în cazul în care ar fi avut resursele necesare. Conform relatãrilor, bugetul pentru centrul medico-social din Nucet era chiar mai mic decât cel din spitalul psihiatric, chiar dacã, dupã spusele medicului psihiatru al centrului, nevoile rezidenþilor sãi erau foarte asemãnãtoare.Lipsa medicamentelor adecvate ºi a personalului corespunzãtor ca numãr ºi pregãtire profesionalã creºte în mod considerabil riscul la adresa siguranþei ºi a bunã-stãrii personalului medical însuºi. În data de 8 august 2003, dr. Dan Chirculescu, ºef al secþiei de psihiatrie din spitalul judeþean din Reºiþa, a suferit, conform relatãrilor, vãtãmãri serioase dupã ce a fost atacat de cãtre un pacient. S-a raportat cã lipsa medicamentelor era un factor major de influenþare a comportamentului violent al multor pacienþi. Pacientul despre care s-a afirmat cã l-a atacat pe medicul psihiatru a fost transferat ulterior la spitalul psihiatric din Gãtaia.Decese rezultate aparent din eºecul de a-i proteja pe pacienþi împotriva incidentelor violenteÎn 2003, cel puþin patru pacienþi din spitale de psihiatrie au decedat ca urmare a atacurilor din partea altor pacienþi. Aceste incidente, conform relatãrilor, au avut loc în împrejurãri în care pacienþii nu fuseserã supravegheaþi corespunzãtor de cãtre un personal medical care sã fi fost adecvat din punct de vedere al numãrului ºi al pregãtirii profesionale. Comportamentul violent al pacienþilor violenþi este posibil sã fi fost influenþat ºi de aplicarea unui tratament medical nepotrivit. Aceste incidente ilustreazã eºecul vizibil al unor secþii ºi spitale de psihiatrie de a satisface nevoile elementare ale pacienþilor, inclusiv de a le asigura siguranþa ºi a bunã-starea.La 21 februarie 2003, în spitalul psihiatric din Gãneºti, un bãrbat de 59 de ani a fost ucis de cãtre alt pacient. Conform relatãrilor, aºa-numitul fãptaº atacase alþi rezidenþi ºi în trecut. În momentul incidentului, infirmierul de serviciu se ocupa de un conflict dintr-o altã încãpere. Conform relatãrilor, spitalul era atât de lipsit de personal, încât un infirmier de serviciu era uneori responsabil pentru 50 de pacienþi.În dimineaþa zilei de 30 mai 2003, la spitalul psihiatric din Brãila, un asistent a descoperit cadavrul unui pacient în vârstã de 20 de ani, care fusese aparent ºtrangulat cu un cearceaf, testiculele îi fuseserã tãiate, iar gâtul îi fusese tãiat cu lama. Pacientul fusese þinut într-o încãpere cu alþi zece bãrbaþi, dintre care doi erau suspectaþi de comiterea crimei. Conform relatãrilor, incidentul a avut loc în timpul unei nopþi când toate cele zece dormitoare ale etajului al treilea – unde erau internaþi pacienþi consideraþi periculoºi – fuseserã încuiate, având doar un infirmier de serviciu. Dr. Gabriel Gheorghiu, ºef al Direcþiei de sãnãtate publicã din Brãila, a declarat, conform relatãrilor, cã numãrul personalului ar trebui sã creascã, pentru cã la acea datã 140 de pacienþi se aflau în îngrijirea a doar 35 de persoane.În acelaºi spital, la 28 septembrie 2003, un bãrbat de 33 de ani a decedat dupã ce a fost atacat de alþi doi pacienþi. Poliþia a fost informatã despre acest incident de personalul ambulanþei care a stabilit cã pacientul atacat a murit ca urmare a rãnilor suferite la cap.Conform relatãrilor, la data de 12 septembrie 2003, un pacient din spitalul de psihiatrie din Arad, care fusese admis pentru tratament cu o zi înainte, a atacat un alt pacient, lovindu-i capul de podeaua de ciment de câteva ori, iar apoi i-a muºcat un testicul. Victima a decedat din cauza rãnilor suferite în timpul atacului. Familia victimei a susþinut cã incidentul nu ar fi avut loc dacã ar fi existat un personal de serviciu mai numeros, în afara unui asistent ºi a unui portar care controla accesul în secþie.La 29 ianuarie 2004, Sorin Baciu, un pacient în vârstã de 36 de ani din spitalul de psihiatrie din Beclean, a fost ucis, conform relatãrilor, de cãtre Laurenþiu Tarmure, un alt pacient. Cu patru zile înainte de acest incident, Laurenþiu Tarmure atacase un alt pacient, dupã care a fost plasat într-o camerã de izolare împreunã cu Sorin Baciu, care fusese plasat acolo mai devreme. Conform procurorului anchetator, a cãrui declaraþie a fost publicatã în Ziua din 31 ianuarie 2004, Laurenþiu Tarmure a dorit sã foloseascã un pat care fusese deja ocupat de Sorin Baciu. Baciu s-a plâns despre acest lucru unui membru al personalului, care l-a sfãtuit sã foloseascã alt pat. În jurul orei 4.30 am, Laurenþiu Tarmure l-a atacat pe Sorin Baciu, lovindu-l cu pumnii ºi picioarele peste tot corpul, provocându-i multe vãtãmãri ºi hemoragii interne care au condus la deces. Procurorul a mai stabilit cã nu erau decât doi infirmieri în schimbul de noapte în acest spital unde se aflã în îngrijire 140 de pacienþi; conform procurorului, condiþiile de trai din pavilioane erau "mizerabile" .Recomandãrile organizaþiei Amnesty International Persoanele internate pentru tratament în secþiile ºi spitalele de psihiatrie din România suferã de un mare numãr de violãri ale drepturilor omului. Metoda cea mai efectivã de a adresa aceste violãri este prin aplicarea acelor standarde internaþionale ale drepturilor omului de o relevanþã specialã pentru persoanele cu tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale, precum ºi prin aplicarea normelor de conduitã profesionalã din acest domeniu. De fapt, o aplicare efectivã a multora dintre aceste drepturi depinde de o reformã amãnunþitã ºi corespunzãtoare a serviciilor de sãnãtate mintalã din România. În ultimã instanþã, acestea ar trebui sã fie comunitare , ºi sã încerce sã integreze în comunitate persoanele cu tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale, asigurându-se cã acestea sunt protejate de abuzuri. O astfel de reformã ar trebui sã le dea posibilitatea persoanelor cu tulburãri mintale sau dizabilitãþi intelectuale sã-ºi exerseze integral dreptul la sãnãtate ºi la alte drepturi sociale, culturale ºi economice, precum dreptul la educaþie sau dreptul la viaþa de familie. Un program naþional de acþiune pentru persoanele cu tulburãri mintale cronice ºi dizabilitãþi intelectuale, care se aflã în îngrijirea Autoritãþii Naþionale a Persoanelor cu Handicap, a fost lansat în anul 2003. Cu toate acestea, guvernul român nu a reuºit sã creeze o gamã largã de servicii comunitare de sãnãtate mintalã. Acestea ar trebui sã includã: locuinþe protejate, angajare sprijinitã, management de caz, reabilitare psiho-socialã , respite care, îngrijire medicalã adecvatã ºi accesibilã, precum ºi servicii de urgenþã pentru pacienþii internaþi într-un spital comunitar. De asemenea, autoritãþile ar trebui sã dezvolte un plan atent individualizat pentru fiecare persoanã care urmeazã sã fie plasatã în comunitate, care sã asigure sãnãtatea, siguranþa ºi bunã-starea acestor persoane ºi a comunitãþii-gazdã . În plus, o reformã de succes a serviciilor de sãnãtate mintalã nu ar fi completã fãrã stabilirea garanþiilor juridice pentru protecþia drepturilor de bazã ale persoanelor care urmeazã sã beneficieze integral de aceste servicii. Fiecare aspect al acestor servicii trebuie sã asigure protecþia clienþilor împotriva abuzurilor.Amnesty International cere în mod special autoritãþilor române sã punã în aplicare urmãtoarele recomandãri:Internarea în secþii ºi spitale de psihiatrie Sã stabileascã regulamente legale pentru aplicarea Legii sãnãtãþii mintale, asigurându-se cã acestea sunt în conformitate cu principiile internaþionale ale drepturilor omului.Sã evalueze în mod efectiv toþi pacienþii/rezidenþ ii internaþi în secþii ºi spitale de psihiatrie, în centrele medico-sociale, ºi sã se asigure cã nevoile acestora sunt satisfãcute în mod adecvat. Toþi cei care nu au nevoie de tratament psihiatric pentru o boalã acutã sã fie consideraþi pentru plasarea în facilitãþi aflate sub controlul Autoritãþii Naþionale pentru Persoanele cu Handicap, ºi sã fie incluºi în programele acesteia pentru reintegrarea în comunitate.Sã asigure ca persoanele cu nevoi care diferã în mod semnificativ sã nu fie plasate împreunã, în caz contrar punându-i pe cei care sunt mai vulnerabili în situaþii în care sã riºte sã devinã victime ale abuzurilor.Sã asigure ca starea de sãnãtate ºi terapia unui pacient sã fie revizuite regulat, mai ales în vederea unei posibile externãri din spital sau a transferului cãtre un mediu mai puþin restrictiv.Condiþii de trai ºi terapie/tratamentSã stabileascã standarde pentru condiþiile de trai ale pacienþilor internaþi, mai ales în ce priveºte regimul alimentar, condiþiile de încãlzire ºi igienã, precum ºi întreaga gamã de terapii care sã fie administrate pacienþilor, care sã fie conforme standardelor internaþionale. Sã acorde resurse corespunzãtoare pentru implementarea acestor standarde. În mod special, sã asigure ca medicaþia prescrisã sã fie într-adevãr pusã la dispoziþie, ºi ca o cantitate regulatã de medicamente adecvate sã fie garantatã. Sã asigure menþinerea acestor standarde în toate instituþiile care oferã tratament psihiatric pentru pacienþii internaþi.Sã asigure ca o terapie medicalã adecvatã pentru bolile somatice, precum ºi terapia dentarã sã fie oferite pacienþilor ºi rezidenþilor prin servicii medicale ºi stomatologice corespunzãtoare.Sã asigure ca toate facilitãþile psihiatrice pentru pacienþii internaþi sã aibe personal medical ºi nemedical care sã fie corespunzãtor ca numãr ºi ca pregãtire profesionalã. Sã asigure ca personalul auxiliar care este în contact cu pacienþii sã fie întodeauna supravegheat de aproape de cãtre asistenþii-ºefi or personalul medical superior.Sã stabileascã regulamente care sã asigure cã toþi pacienþii vor fi informaþi asupra drepturilor lor ºi cã vor putea sã-ºi exerseze în mod efectiv dreptul de a-ºi exprima consimþãmântul liber ºi informat pentru medicaþie, într-o manierã conformã standardelor internaþionale.Rãu tratament, imobilizare ºi izolareSã solicite examinarea medicalã a tuturor pacienþilor în momentul admiterii în spital ºi sã trimitã procurorului responsabil toate rapoartele asupra oricãror vãtãmãri observate, inclusiv orice declaraþie relevantã fãcutã de persoana respectivã, precum ºi concluziile medicului. Sã-l ajute cu depunerea unei plângeri la procuror pe orice pacient care susþine cã a fost victima unui rãu tratament din partea poliþiei în timpul transportului la spital.Sã stabileascã regulamente care sã asigure ca toþi pacienþii sã fie informaþi asupra drepturilor lor în momentul internãrii într-o instituþie psihiatricã pentru tratament acordat bolnavilor internaþi.Sã asigure cã nu existã nici o restricþie asupra contactului pacientului cu lumea exterioarã, mai ales dacã instituþia se aflã localizatã departe de centrele urbane. De exemplu: toþi pacienþii ar trebui sã aibe acces la un telefon public; pacienþii ar trebui sã fie trataþi în spitale care se aflã în apropierea domiciliului lor sau a locului unde trãiesc familiile lor.Sã asigure ca procurorii sã viziteze în mod regulat secþiile unde sunt plasaþi pacienþii cãrora li se acordã tratament psihiatric nevoluntar pentru bolnavii internaþi. Sã asigure cã toþi infirmierii, inclusiv cei care îndeplinesc sarcini legate de securitate, au primit o pregãtire profesionalã adecvatã muncii într-o asemenea instituþie, ºi au fost instruiþi în mod corespunzãtor în metodele de imobilizare a pacienþilor cu comportament violent.Sã stabileascã un sistem de clasare a reclamaþiilor pacienþilor ºi un mecanism independent care sã aibe autoritatea de a supraveghea condiþiile ºi tratamentul din tratamentul psihiatric obligatoriu, ca ºi de a revizui toate reclamaþiile pacienþilor referitoare la comportamentul personalului ºi la tratamentul din spital. Acest mecanism ar trebui sã deþinã puterea necesarã de a ancheta reclamaþiile ºi de a face recomandãri corespunzãtoare, inclusiv sã înainteze plângerile autoritãþilor responsabile pentru investigarea infracþiunilor penale. De-a lungul examinãrii plângerii, reclamatorul trebuie sã fie scos de sub controlul bãnuitului fãptaº.Sã asigure cã metodele de imobilizare ºi izolare, care ar trebui sã fie prescrise ºi autorizate de un doctor, supravegheate de personalul medical ºi restrânse la o duratã strictã, sunt în conformitate cu standardele internaþionale, mai ales cu cele care interzic utilizarea izolãrii ca pedeapsã. Sã ofere îndrumãri tuturor instituþiilor psihiatrice cu pacienþi internaþi, referitoare la reguli pentru menþinerea unor informaþii speciale (notate de asemenea ºi în dosarul rezidentului) despre utilizarea imobilizãrii ºi a izolãrii, ºi sã monitorizeze menþinerea lor efectivã.Decese în secþii ºi spitale de psihiatrie Sã asigure ca toate decesele pacienþilor ºi rezidenþilor, oriunde ar fi avut ele loc, sã fie înregistrate corect ºi cã sunt efectuate autopsii în cazul tuturor deceselor neexplicate.Sã asigure ca toate informaþiile asupra ratei mortalitãþii în secþii ºi spitale de psihiatrie sã fie colaþionate la nivel naþional ºi date publicitãþii. Situaþia din oricare instituþie care are o ratã a mortalitãþii semnificativ de înaltã trebuie sã fie investigatã în mod amãnunþit.Sã asigure ca toate decesele pacienþilor ºi rezidenþilor sã fie anchetate prompt, în detaliu, independent ºi imparþial, iar rezultatele sã fie fãcute publice. Dacã o investigaþie descoperã probe credibile demonstrând cã decesul este rezultatul direct sau indirect al unei infracþiuni penale, cei care sunt bãnuiþi de amestec trebuie aduºi în faþa justiþiei.
Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS By: Carmen Ivanov, Associate Editor ------------ --------- --------- --------- --------- --------- ------------Intr-o suburbie a orasului Kazan/pe Volga, nu departe de cimitirul Arsk, se afla un obiectiv secret, fara vreo inscriptie la intrare; doar militarii care pazesc cladirea imprejmuita cu un zid de piatra si sarma ghimpata, prin care pe vremuri trecea curent de inalta tensiune, sugereaza ca imobilul nu este o simpla cladire dezafectata, relateaza, intr-un reportaj de la fata locului, cotidianul rusesc Moskovski Komsomolet. Intr-adevar, aceasta cladire adapostea in vremurile sovietice spitalul de psihiatrie din Kazan, cu destinatie speciala, prevazut cu 1 000 de paturi. Peretii neobisnuit de grosi ai imobilului pastreaza memoria zecilor de mii de pacienti ai acestei institutii medicale, care a fost utilizata in scopuri represive de regimul comunist. Unul din pacientii spitalului psihiatric din Kazan este Natalia Gorbanevskaia, care in anul 1968 a protestat in Piata Rosie impotriva invaziei sovietice in Cehoslovacia. Aici au fost "tratati" si Valeria Novodvorskaia, care s-a pronuntat impotriva regimului, precum si Viktor Ilin, cel care a incercat sa-l asasineze pe secretarul general CC al PCUS din anii '70, Leondi Ilici Brejnev. In timpul perestroikai, o delegatie suedeza a incercat sa gaseasca urme ale legendarului diplomat Raul Vallenberg, despre care se spune ca ar fi murit aici si nu intr-o celula de la Lubianka. Tot aici si-a gasit moartea si amiralul Lev Galler, comandant al Flotei sovietice din Marea Baltica: in fisa medicala a acestuia, la cauza decesului, sta scris: dizenterie. A fost inmormantat, ca mai toti pacientii acestei institutii, in cimitirul Arsk din apropiere, dar rudele nu i-au putut gasi nici pana astazi mormantul. Printre alti pacienti ai spitalului psihiatric din Kazan se numara si Nadejda Ivanova-Vasilieva, care se dadea drept printesa Anastasia Romanova, singura supravietuitoare a familiei ultimului tar rus, asasinata de bolsevici. A fost adusa aici dupa un interogatoriu dur la NKVD si n-a mai iesit niciodata din acest spital. Cine era insa aceasta femeie cu un destin misterios? O schizofrenica ? Avea paranoia si suferea de dedublarea personalitatii? Nimic din toate astea, afirma Ravil Valitov, care a fost medic-sef al spitalului psihiatric din Kazan, intre 1975-1996. Chiar daca femeia n-ar fi fost printesa Anastasia, ea provenea fara indoiala din familia imperiala rusa, sustine el. Aceasta cunostea in amanunt viata si obiceiurile familiei lui Nikolai al II-lea, ultimul tar rus. A scris in nenumarate randuri Casei Regale britanice, Casei Imperiale Romanov din strainatate, ducesei Anna Varubova. Cunostea la perfectie noua limbi straine. Valitov declara ca, uneori, medicii au reusit sa induca in eroare autoritatile, pentru a-si salva pacientii de la inchisoare, punandu-le un diagnostic care ii facea iresponsabili pentru actele lor. La sfarsitul anului 1941, la spitalul psihiatric din Kazan a fost adus un tanar care reusise sa fuga dintr-un lagar de concentrare german. Cand a fost intrebat despre tratamentul la care a fost supus, soldatul a spus ca detinutilor li se dadea mancare buna si ca nemtii nu-i tratau chiar rau. Pentru sinceritate, el a fost condamnat la moarte, dar chiar inainte de a fi impuscat medicii l-au declarat nebun. Dupa noua luni de tratament, tanarul a fost luat acasa de rude. Viktor Ilin, omul care a atentat la viata lui Brejnev, a stat la spitalul de psihiatrie din Kazan circa 18 ani. In urma atacului asupra convoiului secretarului general al partidului comunist sovietic, murise soferul acestuia. Ilin a fost internat intr-o camera speciala si timp de 18 ani a vorbit doar cu personalul care il trata. In prezent este pensionar si locuieste la Sankt Petersburg. Valitov sustine ca, in perioada in care el a fost medic-sef la spitalul din Kazan, doar 70 de pacienti din cei o mie cati se aflau aici erau persoane indezirabile regimului, restul fiind cu adevarat bolnavi psihic. Cei mai multi dintre "politici" erau diagnosticati cu schizofrenie si tratati cu un neuroleptic numit haloperidol. Natalia Gorbanevskaia isi aminteste ca, dupa ce i se administra acest medicament, nu reusea sa citeasca nici macar doua randuri. Acest medicament era considerat ca facand parte din "artileria grea" impotriva disidentilor, iar cei carora li se administra se temeau sa nu se transforme in "legume". In recenta sa carte, "Psihiatria represiva", medicul Valitov relateaza ca, in cazul multor pacienti indezirabili regimului, nu se punea nici un diagnostic si nu se prescria vreun tratament, ei resimtind influenta negativa a insusi faptului ca se gaseau intr-un spital de nebuni. Aveau un regim special: nu li se permitea sa paraseasca salonul, la intalnirile cu rudele trebuia sa asiste obligatoriu cineva din personal. Orice scriau - scrisori, jurnale, desene - era confiscat de medici si predat KGB-ului. Iar apelurile de salvare catre mai marii zilei - ONU sau organizatiile pentru drepturile omului din strainatate - erau anexate la istoria bolii.
__._,_.___
Puscariile psihiatrice Liana Anghelescu Petre Rachita Unul dintre cele cinci domenii sensibile in pregatirea pentru aderare - nominalizat in aprilie 2006 de catre ministrul integrarii, Anca Boagiu, in raportul catre UE – este sanatatea mintala. Practic, guvernul recunoaste ca psihiatria este una dintre buturugile (aparent) mici, care ar putea pune probleme aderarii Romåniei la UE. De 15 ani, lipsa banilor si a personalului de specialitate sint explicatiile date de autoritati pentru starea jalnica a stabilimentelor psihiatrice. De lipsa de respect fata de pacienti si de mentalitati, nu vorbeste nimeni. Reporterii „Prezent" au testat, incognito, regimul bolnavilor in spitalele de psihiatrie. Au gasit si spitale decente, unde drepturile pacientilor sint respectate, dar si multe dintre spitale, unde „nebunii" – asa cum inca le spune toata lumea – sint tratati, in continuare, ca in Evul Mediu. Timp in care Romånia bate la portile UE. Problemele psihiatriei romånesti nu sint noi. Inca din 1990, an de an, organizatiile internationale pentru drepturile omului semnaleaza situatia precara si abuzurile asupra bolnavilor romåni. De fiecare data, autoritatile de la Bucuresti si-au luat angajamente pe care nu le-au respectat. Mare lucru nu pare sa se fi schimbat, fapt constatat pe pielea lor de reporterii „Prezent", intr-un tur incognito prin citeva spitale si sanatorii. SAPUNARI: USI LEGATE CU LANTURI // Spitalul de Psihiatrie Sapunari, din judetul Calarasi. La prima vedere, din exterior, institutia pare decenta, zugravita albastru, cu multa verdeata, cu un parculet ingrijit, numai bun pentru relaxare. La usa, un infirmier imbrinceste un pacient „aghezmuit", explicindu-i la modul cel mai vulgar cu putinta ca alcoolul nu-i face bine: „mai dute, ma, in ....., ca o sa mori daca mai bei". Parterul si etajul unu arata cit de cit normal, relativ curat si ingrijit. Urcam la etajul doi, sa vedem conditiile de viata ale bolnavilor. Si ne ingrozim la vederea unor pereti scorojiti si crapati si a unor usi legate cu lanturi. Cit despre toalete, n-avem nici macar curajul sa le privim, daramite sa le folosim. Mergem spre un alt corp al spitalului si intram la toaleta si la dusuri. Zidurile au fost cindva, demult, pavate cu faianta. Acum au mai ramas maximum doua placi pe metru patrat. Robinetele si toaletele sint galbene, iar in mijloc este amplasat un jgheab din metal ruginit. Ne-am lamurit cum e cu conditiile de viata, insa, dorim sa vedem cum sint tratati, efectiv, pacientii. Asa ca, revenim la acelasi spital, putin dupa miezul noptii, cu o trimitere pe numele unuia dintre reporteri. Batem la usa pret de cinci minute, dupa care ne ia „in primire" un infirmier abia trezit din somn, care se duce sa o trezeasca si pe asistenta. Unul dintre noi explica asistentei ca „rubedenia" sa (celalalt reporter) are crize repetate si doreste sa-l interneze. Foarte banuitoare, asistenta ne spune ca domnul doctor doarme si nu are locuri sa ne tina pina dimineata. CRIZA „CALMATA " CU DOUA DIAZEPAME // Dupa indelungi insistente, sintem cazati intr-un salon cu cinci pacienti resemnati cu boala si soarta lor si doua pisici nelinistite. Avem nevoie la toaleta. In grupul sanitar pe care il vizitasem ziua, un pacient care stie sa tunda isi exercita meseria. Clientul? Un „coleg" de suferinta. Pretul? Cinci tigari. Un alt bolnav, care se deplaseaza cu greutate, sta pe toaleta de un sfert de ceas, asteptind sa fie ajutat de vecinul de pat. De infirmier, nici urma. Dupa aproape doua ore, apare in salon si medicul, care ne intreaba de ce sintem acolo. Ii spunem ca ne-a trimis Demiurgul, sa scapam tara de comunisti. Doctorul ne tine hangul: „Si eu astept asta de o viata". Somnoros, ne prescrie doua Diazepame, dupa care se reintoarce la treaba (somnul) lui. GALATI: FOAME, PRINTRE GRATII SI GEAMURI SPARTE // La Spitalul de Psihiatrie din Galati, bolnavii sint mai agitati si mai nemultumiti de traiul lor. Inca de la intrare, citiva pacienti ne iau in primire, extrem de insistenti: „Da-mi si mie o tigare, da-mi si mie cinci mii!". La numai citiva pasi de poarta, se afla un salon cu gratii ruginite si fara geamuri. Dupa gratii se ingramadesc vreo opt bolnavi, uitati de lume, o parte din ei vineti la ochi, imbracati in haine ponosite si rupte. Disperati, ei se urca pe doua din cele patru paturi din camera si cer tigari sau ceva de mincare. Observam ca paturile n-au lenjerie. Si nici macar saltele. De dupa gratii, pacientii ii striga infirmierului ca este ora mesei si incep sa tipe, ba chiar sa devina violenti verbal. Chiar si cu noi, fiindca nu avem sa le dam de nici unele. Intram in cladire si urcam cu teama pe o scara din lemn. Pare gata-gata sa se darime. La etaj, sint ziduri cu tencuiala cazuta, usi rupte, lacate ca la penitenciar si geamuri lipsa. O infirmiera ne descopera si ne trimite la camera de garda. In alta cladire, unde este camera de garda, se afla si „clubul". Acolo, vreo douazeci de pacienti se uita extrem de atenti la un televizor pe canalul „Taraf" TV. Unii mai gasesc puterea sa mai si zimbeasca. Cum ne zaresc, cer mincare si tigari. Asta fac ori de cite ori vad o fata noua. Nu incercam sa ne internam, ne multumim cu „pulsul" obtinut dupa o tura prin spital. MOCREA: SPITALUL RUINA // In drum spre spitalul din localitatea aradeana Mocrea, imaginea despre starea sistemului sanitar romånesc in secolul 21 ne este completata de o secventa demna de pelicula unui cineast de talia lui Emir Kusturica: dinspre Arad spre Ineu trece o „Dacie" papuc ce transporta un cadavru acoperit cu o patura rupta, incaltat cu doi pantofi diferiti, care pantofi atirna din masina. La Spitalul din Ineu, primim un raspuns sec din partea personalului medical: „Este un inecat, l-am adus si noi cum am putut. Dupa acest episod, suporta m mai usor, parca, socul vizitei la Spitalul Mocrea, cunoscut atit de presa, cit si de societatea civila, drept unul dintre cele mai jalnice asezaminte psihiatrice din Romånia. Constatam ca aproape nimic nu s-a schimbat fata de imaginea creionata anterior in mass-media. Multi pacienti dau tircoale parcarilor si se ofera sa spele parbrizele masinilor, la schimb cu multrivnitele tigari sau „ceva", un fel de mincare nenumit. Interiorul spitalului arata dezastruos. Peretii sint decojiti, mirosul de igrasie, combinat cu cel al fecalelor, este insuportabil. Vedem bucati de tencuiala cazute pe un perimetru de mai mult de zece metri. Sint saloane cu pacienti care stau cite doi in pat. Toaletele arata deplorabil, greu de descris in cuvinte. Scurta vizita, pe fundalul urletelor pacientilor, e de-a dreptul inspaimintatoare. Urlete se aud de ani de zile, dar ele n-au schimbat nimic. Pacientii de la Mocrea sint uitati de societate, de cei dragi, dar si de cei care-i au, teoretic, in ingrijire. Practic, ca-n vorba romånului, „Cel de Sus cu mila, scapa cine poate" din iadul de la Mocrea. RAPOARTE SI SEMNALE DE ALARMA , FARA EFECT // In urma cu un an si jumatate, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) atragea atentia intr-un raport asupra situatiei de la Mocrea. „Viata celor 120 de pacienti internati in spitalul de Psihiatrie Mocrea poate fi pusa in pericol din cauza lipsei tratamentelor si ingrijirilor de specialitate, precum si din cauza temperaturilor scazute din saloane si alimentatiei sarace in calorii", notau autorii raportului CRJ. Ziduri darimate, instalatii sanitare precare, podele de lemn, improprii pentru o unitate medicala, cite doi-trei pacienti ghemuit i in acelasi pat. Aceasta era imaginea unui spital din Romånia anului 2004, candidata la integrarea in UE. Si media prezenta, atunci, imagini de cosmar de la Mocrea. Reporterii „Prezent" confirma ca la Mocrea nu s-a schimbat nimic. POROSCHIA: RENASCUT DIN CENUSA // In periplul nostru am intilnit, totusi, si spitale care-si merita numele. Spitalul Poroschia din judetul Teleorman – cu o istorie speciala – este unul dintre ele. Acum cinci ani, presa a prezentat imagini de cosmar din acest spital, cu pacienti legati cu lanturi de pat, condamnati la frig si foamete. Ministerul Sanatatii a ordonat inchiderea spitalului, insa angajatii, cu un nou director, si-au donat salariile, au obtinut sponsorizari si ajutoare neguvernamentale de la diferite fundatii si au dat o cu totul alta fata institut iei. Gresie, faianta, termopane, mobilier nou, rezerve decente si sisteme de incalzire moderne. Totusi, nici aici nu este totul roz. Pacientii nu pot sta internati mai mult de paisprezece zile pe luna. „Doar atit plateste Casa de Sanatate", ne explica Samuel Calota, directorul spitalului. „Chiar daca nu se fac bine, trebuie sa-i dam afara. Nu avem o sectie de cronici. Cindva, am avut, dar acum apartine firmei McMoni's". Aceasta sectie, preluata de McMoni's, se afla in comuna Cervenia si era spital inca din timpul banesei Safta Brincoveanu. McMONI'S A TRAS OBLOANELE LA CERVENIA // Lasat prin legat testamentar de catre Safta Brincoveanu pentru spitalul din Poroschia, in domeniul de la Cervenia au functionat, pina in anul 1994, o ferma, din uzufructul careia puteau fi hraniti decent, pacientii, si un pavilion de bolnavi cronici. Spitalul a fost lasat sa functioneze dupa regulile instituite de baneasa Brincoveanu chiar si in perioada comunista, fiind administrat de epitropii bisericii „Domnita Ba- lasa" din Bucuresti. In 1994 insa, la citeva sute de ani, testamentul a fost incalcat: domeniul Cervenia a fost incredintat firmei McMoni's, care a desfiintat spitalul si a folosit in scopuri private cele aproximativ o suta de hectare de teren agricol. Administratorii firmei McMoni's au construit sediul si acareturile necesare administrarii fermei dobindite si mai au in plan sa puna bazele unui hipodrom. Administratorii bisericesti care au semnat acel act sint academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, inginerul Ioan Hagi Moscu si parohul bisericii „Domnit a Balasa", Pavel Zuzu. BLESTEMUL BANESEI SAFTA BRINCOVEANU // Documentul a fost „iscalit" de catre parti, in ciuda testamentului care instituie prevederi clare, dar si un blestem pentru cei care ar indra zni sa-l incalce. „Nici eforul, nici epitropii, nici Stapinirea, nici nimeni din neamul nostru sa nu fie volnic sa instraineze vreo mosie sau macar parte dintrinsa, sau vreun acaret, nici cu schimb, fie macar de inzecit folos, nici cu vreun alt mijloc. Ci vor raminea acele mosii in veci nestramutate de la spital, si de la sfinta biserica, fiind date danie pentru pomenirea stramosilor nostri si in veci a sufletelor noastre. Iar la impotriva, cel ce va instraina sa fie departat de la fata lui Hristos si socotit in veci hrapitor de cele sfinte". Dar cine mai crede astazi in blesteme sau in cuvintele strabunilor? Mai ales cind este vorba de peste 100 de hectare intr-una din cele mai manoase zone din Cimpia Romåna. CURSA CONTRACRONOMETRU // Declaratia publica a ministrului Anca Boagiu despre problemele pe care le-ar putea provoca starea psihiatriei in contextul aderarii la UE nu este primul semnal de alarma. Imediat dupa raportul de tara din octombrie 2005, in noiembrie 2005, una din cele 14 scrisori de avertizare pentru Romånia viza situatia persoanelor cu handicap si a bolnavilor psihic. Citeva zile mai tirziu, senatorul Gyorgy Frunda, presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului, confirma concluziile celui mai recent raport „Amnesty International" : bolnavii psihic din Romånia sint tinuti intr-un regim de cvasi-detentie. Senatorul declara atunci ca se impune adoptarea de urgenta a unei legi care sa reglementeze situatia acestor bolnavi. In ianuarie 2006, Ministerul Sanatatii a inceput un proiect pentru care nu are inca bani, dar ii asteapta de la Uniunea Europeana. E vorba de constituirea unui Comitet Intersectorial de Coordonare in Sanatate Mintala, care va avea misiunea de a reforma sistemul de ingrijire a persoanelor bolnave psihic, dar si de a supraveghea respectarea drepturilor celor cu tulburari mintale. Din cadrul Comitetului Intersectorial vor face parte, pe linga delegatii autoritatilor sanitare, reprezentanti ai Presedintiei si Guvernului, ai societatii civile, ai companiilor private etc.. Reprezentant ii Delegatiei Uniunii Europene la Bucuresti vor avea statut de observatori activi ai acestui comitet. Solutiile negociate de Anca Boagiu cu oficialii UE pentru iesirea psihiatriei romånesti din impasul ultimilor 15 ani sint infiintarea unei structuri in Ministerul Sanatatii care sa se ocupe doar de aseza- mintele de sanatate mintala si semnarea de catre Ministerul Finantelor a unui memorandum privind finantarea spitalelor psihiatrice si defalcarea sumelor pe fiecare unitate in parte. PLANURI DA, BANI BA // In Romånia exista 37 de spitale de boli mintale si 75 de sectii de psihiatrie in alte unitati sanitare. Numarul de paturi rezervat persoanelor care sufera de afectiuni psihice este de 16.700. Peste 700 de medici psihiatri lucreaza in spitale si aproximativ 250 in ambulatoriu. Acestora li se adauga 4.450 de asistente medicale si 412 psihologi si asistenti sociali. In evidente, exista peste 206.000 de bolnavi psihic cronici. Multe dintre spitalele de psihiatrie functioneaza in foste unitati militare sau in vechi conace boieresti, in cladiri improprii, construite in alte scopuri decit sa asigure conditii decente unor bolnavi. Tratamentul persoanelor cu probleme mintale se face cu doar 6.000 de lei vechi pe zi si exista un deficit foarte mare de personal specializat. Un bolnav maninca de cel mult 70.000 de lei vechi pe zi. Acesta este diagnosticul psihiatriei romånes ti, pus de catre doctorul Andrei Radu, in urma unei cercetari aplicate, prezentate in toamna anului 2005 in cadrul Conferintei Nationale „Monitorizarea si Evaluarea Bolilor Netransmisibile in Romånia". „Spitalul Padureni Grajduri din Iasi are sediul intr-o fosta unitate militara, iar Spitalul Podrega din Boto- sani functioneaza intr-un fost conac. In Botosani, cineva a avut buna- vointa de a imparti puscaria in doua, pentru a da jumatate din cladire si unui spital de boli nervoase", sint doar citeva din exemplele doctorului Radu, medicul psihiatru. Alta chestiune punctata de el este medicat ia pacientilor. „S-a constatat, de pilda, ca finantarea pentru medicamentele unui bolnav internat la Spitalul de Psihiatrie din Radauti este de 6.465 de lei vechi pe zi, iar la Burdujeni, intr-un spital cu numai doi medici, tratamentul unui bolnav ajunge la 13.365 de lei pe zi". „AR MAI FI NEVOIE DE 750 DE MEDICI PSIHIATRI" // Purtatorul de cuvint al ministrului Sanatatii, Oana Grigore, spune ca lucrurile sint pe drumul cel bun. „Anul acesta a fost marita de cinci ori suma alocata celor sase spitale de maxima siguranta. De la 20 de miliarde de lei vechi, anul trecut, la 100 pentru anul in curs", sustine Grigore. Tot ea apreciaza ca, pentru a redresa situatia, „ar mai fi nevoie de circa 750 de medici psihiatri, dintre care 160 in ambulatoriu. Cu toate ca Ministerul Sanatatii a marit suma de bani destinata psihiatriei, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, nu da nici un leu in plus fata de anul trecut. Directorii de spitale de boli psihice isi vor imparti aceleasi 2.200 de miliarde de lei vechi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu